Decizia nr. 1292/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Ioan Octavian Hiriș, Maria Hiriș și Maria Cadar în Dosarul nr. 2.728/84/2008 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că reglementarea criticată nu contravine normelor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.728/84/2008, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 228/2008

pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Ioan Octavian Hiriș, Maria Hiriș și Maria Cadar într-o cauză având ca obiect expropriere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia apreciază că prin completarea adusă de

art. 10 alin. (3) Legii nr. 198/2004

se realizează o "limitare vădită, directă, nevoalată a cetățeanului la justiție", în condițiile în care cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizelor încuviințate de instanțe în cazul exproprierilor se ridică la sume care depășesc valoarea despăgubirilor. Autorii acesteia arată că, prin dispozițiile criticate, statul expropriator a instituit obligativitatea suportării cheltuielilor de evaluare a cuantumului despăgubirilor de către expropriat. În acest sens, arată că, deși statul realizează exproprierea și efectuează evaluarea, expropriatului i se impune, înainte de expropriere, plata contravalorii expertizei, ceea ce le îngrădește accesul liber la justiție. De asemenea, susțin că aplicarea imediată a prevederilor din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 228/2008 , precum și lipsa unor dispoziții tranzitorii din corpul ordonanței, contravin art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Tribunalul Sălaj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin intermediul normei procedurale cuprinse în

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 , legiuitorul a reglementat explicit faptul că și în materia litigiilor a căror cauză o constituie exproprierea pentru cauză de utilitate publică în vederea construirii drumurilor de interes național, are aplicabilitate norma generală în materie de administrare a dovezilor, respectiv art. 170 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța arată că obligația procedurală instituită în sarcina unei părți de a suporta costul probei cu expertiză tehnică nu are legătură cu soluționarea cererii de modificare a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție de neconstituționalitate.

Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepției, Curtea constată că, de fapt, critica de neconstituționalitate vizează, în esență, numai dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial nr. 487 din 31 mai 2004, dispoziții de lege ce au fost introduse prin

art. IV, pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 228/2008

pentru modificarea și completarea unor acte normative, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2009.

Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunța îl reprezintă dispozițiile

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 , potrivit cărora: "Cheltuielile necesare pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii în cadrul litigiilor prevăzute la alin. (1) vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept comun."

În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și art. 44 alin. (3) și (6) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în opinia autorilor excepției, dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât statul expropriator a instituit obligativitatea suportării cheltuielilor de evaluare a cuantumului despăgubirilor de către expropriat. În acest sens, arată că, deși statul realizează exproprierea și efectuează evaluarea, expropriatului i se impune, înainte de expropriere, plata contravalorii expertizei, ceea ce le îngrădește accesul liber la justiție.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004

față de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că prevederea constituțională reglementează principiul "tempus regit actum", care este aplicabil normelor de drept substanțial, adică normelor juridice care au conținut normativ propriu-zis. În privința normelor procedurale, cum este și cazul dispozițiilor legale criticate, sunt aplicabile prevederile art. 725 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche...." Ca atare, Curtea constată că nu se poate reține înfrângerea principiului neretroactivității legii.

De asemenea, Curtea consideră că nu este justificată nici critica autorilor excepției privind îngrădirea dreptului de a se adresa justiției, prin instituirea plății contravalorii expertizei. Astfel, în jurisprudența sa, prin mai multe decizii, de exemplu

Decizia nr. 177 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai 2003, Curtea Constituțională a stabilit că "accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit". De altfel, prin instituirea obligativității achitării onorariului pentru administrarea probei cu expertiză judiciară nu se înfrânge principiul gratuității justiției și, implicit, al accesului liber la justiție, în condițiile în care procesele având drept cauză exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt scutite de plată taxei de timbru.

Totodată, prin

Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, Curtea a constatat că

Legea nr. 198/2004 , în ansamblul său, conține dispoziții care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere și stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate și a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispozițiile constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (Cauza James și alții împotriva Marii Britanii, 1986).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Ioan Octavian Hiriș, Maria Hiriș și Maria Cadar în Dosarul nr. 2.728/84/2008 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.