Decizia nr. 1221/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (F.N.S.A.) în Dosarul nr. 655/33/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează asupra faptului că autorul excepției a comunicat Curții Constituționale un înscris prin care solicită și argumentează admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Dispozițiile legale criticate transpun la nivelul legii organice prevederile art. 41 alin. (5) din Constituție, referitoare la dreptul la negocieri colective în materie de muncă, limitarea de care vorbește autorul excepției în cuprinsul criticii de neconstituționalitate fiind o consecință firească a principiului stabilității ce caracterizează statutul funcționarilor publici. Ca atare, în privința anumitor drepturi, excluse de la negociere, legiuitorul este cel care stabilește existența, întinderea și modalitatea acestora de exercitare. Totodată,

Convenția nr. 98/1949

a Organizației Internaționale a Muncii asupra dreptului de organizare și de negociere colectivă exclude funcționarii publici din sfera destinatarilor săi.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 655/33/2008, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

Excepția a fost ridicată de Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (F.N.S.A.) într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unui act administrativ cu caracter normativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 , reglementând limitativ, prin utilizarea adverbului "numai", domeniile în care pot fi negociate acordurile colective, încalcă drepturile fundamentale la negociere colectivă și la nediscriminare. Textele constituționale, convenționale și legale indicate reglementează dreptul la negociere colectivă, fără a-l limita sau fără a institui tratamente diferențiate, or prevederile de lege criticate conțin norme limitative care nu sunt "constituțional fundamentate". Limitarea domeniilor în care se pot negocia acorduri colective se aplică doar funcționarilor publici ai autorităților și instituțiilor publice din sectorul bugetar, finanțate de la bugetul de stat, nu și personalului contractual din cadrul aceleiași autorități și instituții bugetare și nici celorlalte categorii de salariați la nivel național, pentru care contractul colectiv de muncă negociat conform legii reprezintă dreptul părților, ceea ce creează o discriminare a primei categorii de funcționari publici față de celelalte categorii de salariați, doar pe considerentul calității de "funcționar public."

Autorul excepției de neconstitu ționalitate mai arată că, la nivelul autorităților și instituțiilor publice ce realizează venituri proprii, limitarea este cu atât mai puțin justificată, deoarece negocierea altor drepturi și categorii de drepturi ar fi posibilă fără ca bugetul de stat să fie afectat.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dreptul la negocieri colective, invocat, nu este un drept absolut, astfel că stabilirea condițiilor în care negocierile și convențiile colective trebuie desfășurate, respectiv încheiate cu salariații aparținând unor anumite categorii profesionale, revin exclusiv legiuitorului, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalității în drepturi, statuat de art. 16 din Constituție. În plus, potrivit

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 , prin contractele colective de muncă salariații instituțiilor bugetare nu pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege, aceste contracte având un regim juridic special, determinat de situația deosebită a părților contractante. Textul de lege criticat oferă posibilitatea salariaților care au raporturi de serviciu cu conducătorii instituțiilor finanțate din fonduri bugetare, de a încheia acorduri (convenții) anuale, prin negocierea acelor clauze care sunt permise în limitele și cu condițiile prevăzute de lege, în limita fondurilor bugetare alocate cu această destinație, în acord cu exigențele prevederilor art. 138 alin. (5) din Constituție. Totodată, se menționează că, potrivit

art. 6 din Convenția nr. 98/1949

a Organizației Internaționale a Muncii asupra dreptului de organizare și de negociere colectivă, care face parte din dreptul intern, fiind ratificată de România, funcționarii publici nu sunt incluși în câmpul de aplicare al acestei convenții.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale, fiind în acord cu exigențele prevederilor art. 16 și ale art. 41 din Legea fundamentală. Totodată, se arată că autorul excepției vizează, în realitate, completarea textului legal criticat, aspect ce nu aparține competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, având următoarea redactare: "(1) Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:

a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;

b) sănătatea și securitatea în muncă;

c) programul zilnic de lucru;

d) perfecționarea profesională;

e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale."

Autorul excepției de neconstituționalitate invocă prevederile constituționale ale art. 9 - Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, precum și ale art. 41 alin. (5), prin care dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate. De asemenea, sunt menționate "principiile egalității și nediscriminării, așa cum sunt ele statuate în tratatele internaționale ratificate de România, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în

Ordonanța Guvernului. nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin

Legea nr. 48/2002 ", "dreptul la negociere sindicală, așa cum este el statuat de

Convenția privind libertatea sindicală nr. 87/1948 , Carta Socială Europeană, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și garanțiile stabilite privind dreptul de informare și consultare, garanțiile privind adoptarea și aplicarea legii fără a aduce atingere principiilor libertății sindicale, negocierii și nediscriminării."

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că susținerile de neconstituționalitate nu sunt întemeiate, excepția urmând să fie respinsă.

Din motivarea autorului excepției rezultă că acesta dorește, în realitate, ca în acordurile anuale dintre autoritățile și instituțiile publice, pe de o parte, și sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, pe de altă parte, să fie cuprinse și alte măsuri decât cele la care limitativ se referă

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, această îngrădire fiind în esență contrară, în opinia sa, principiului nediscriminării și dreptului la negociere colectivă.

Cât privește principiul nediscriminării, Curtea reține că acesta nu poate fi invocat în ipoteza a două situații sau categorii de subiecte de drept diferite, ci doar în condiții comparabile sau de egalitate, fără diferențe majore, esențiale dintre cei doi termeni reglementați în ipoteza unei norme juridice. Astfel, funcționarii publici reprezintă o categorie de salariați aparte, ce se deosebesc prin statutul legal specific, acesta fiind, la rândul său, întemeiat pe principiile legalității, imparțialității și obiectivității, al transparenței, al responsabilității, al stabilității în exercitarea funcției publice și al subordonării ierarhice. Așadar, consecințele ce derivă din această diferență de statut profesional nu decurg, așa cum afirmă autorul excepției, din "simplul considerent al calității de funcționar public", ci constau într-o serie de drepturi și obligații specifice, reglementate de lege, printre care și aceea cuprinsă la

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, criticate pentru neconstituționalitate. O reglementare asemănătoare se regăsește și la

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996

privind contractul colectiv de muncă, republicată, potrivit cărora "Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale."

Curtea constată că este firesc ca drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici să fie stabilite, sub aspectul cuantumului lor, prin lege, și nu prin contractul colectiv de muncă, ca urmare a negocierilor, la fel ca în cazul personalului contractual, având în vedere statutul profesional al acestora și, în special, sursa de finanțare a acestor venituri, și anume bugetul public național. Faptul că aceste elemente ale contractului colectiv de muncă nu sunt supuse negocierii între părți nu are semnificația încălcării dreptului la negocieri colective în materie de muncă, consacrat de art. 41 alin. (5) din Constituție, în condițiile în care art. 9 din Legea fundamentală, invocat de autorul excepției, prevede expres că "Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii." De altfel,

Convenția nr. 98/1949

a Organizației Internaționale a Muncii asupra dreptului de organizare și de negociere colectivă, ratificată de România prin

Decretul nr. 352 din 1958 , precizează, la art. 6, că aceasta nu se aplică funcționarilor publici, urmând ca fiecare stat membru să adopte în legislația națională măsurile proprii referitoare la garanțiile prevăzute în convenție privind dreptul de organizare și de negociere colectivă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Federația Națională a Sindicatelor din Administrație (F.N.S.A.) în Dosarul nr. 655/33/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2009.