Decizia nr. 1250/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ladislau Remus Schimerling în Dosarul nr. 3.454/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a comunicat o cerere de soluționare, în lipsă, a excepției de neconstituționalitate, iar părțile Eugen Marca, Floare Marca, Laszlo Olah și Floarea Olah au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.454/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Ladislau Remus Schimerling într-o cauză civilă privind anularea unor contracte de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul de lege este neconstituțional, întrucât nu se referă și la actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuințe, încheiate înainte de data de 14 februarie 2001.

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În acest sens, arată că și pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001 , deci anterior datei de 14 februarie 2001, conform

art. 45 alin. (5)

din legea republicată, persoanele interesate au avut, în mod concret și substanțial, dreptul de acces la justiție în vederea anulării acestora.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că prin

Decizia nr. 48/2007

Curtea nu a constatat încălcarea dispozițiilor

art. 21 din Constituție , ci, dimpotrivă, a reținut că prin acestea se asigură accesul la justiție persoanelor care se află în ipoteza descrisă de norma juridică atacată, termenul fiind de 12 luni de la data intrării în vigoare a titlului I din

Legea nr. 247/2005

sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului. Totodată, apreciază că normele criticate constituie o aplicare a dispozițiilor

art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, modificat prin pct. 1 al articolului unic din titlul II al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005.

Textul de lege criticat are următorul conținut: "Actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință, încheiate după data de 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de

art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , cu modificările ulterioare, și care nu au fost atacate în instanță în condițiile

art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , republicată, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 44

referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu dispozițiile art. 21 și

art. 44 din Constituție, s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 534 din 13 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, și nr. 48 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 23 februarie 2007, statuând că acest text de lege este constituțional.

În considerentele acestor decizii, Curtea a reținut că prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente s-au adus modificări

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Legiuitorul a prevăzut, pentru anumite situații speciale, cum este cea din textul de lege criticat, posibilitatea atacării într-un anumit termen a contractelor încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. Curtea a reținut că persoanele care pot ataca actele juridice de înstrăinare în condițiile

art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005

se află într-o situație juridică diferită față de persoanele care au încheiat contracte până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001 , și cu respectarea condițiilor legale impuse, ceea ce determină un tratament juridic diferențiat.

Totodată, Curtea a constatat că prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 44, ci constituie o aplicare a dispozițiilor

art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție , potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Pe de altă parte, nu s-a constatat nici încălcarea dispozițiilor art. 21 din Constituție, ci, dimpotrivă, Curtea a reținut că prin acestea se asigură accesul la justiție persoanelor care se află în ipoteza descrisă de norma juridică atacată, termenul fiind de 12 luni de la data intrării în vigoare a titlului I din

Legea nr. 247/2005

sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.

De altfel, și pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001 , persoanele interesate au avut acces la justiție în vederea anulării lor, în condițiile prevăzute de

art. 45 din Legea nr. 10/2001 , respectiv dacă acestea nu au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării; dacă actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, care au avut ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, nu au fost încheiate cu bună-credință; dacă actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. Indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune s-a prescris în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit, în mod succesiv, până la data de 14 august 2002.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ladislau Remus Schimerling în Dosarul nr. 3.454/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.