Decizia nr. 1319/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 și 403 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cornelia Popescu și Emil Barbu Popescu în Dosarul nr. 238/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, precum și de Societatea Comercială "Marioland" - S.A. din Brezoi în Dosarul nr. 107/198/2009 al Judecătoriei Brezoi.

La apelul nominal se prezintă Emil Barbu Popescu, prin avocat Gheorghe Funieru, și partea Sanda Constanța Sichitiu, prin avocatul Adriana Moțatu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.992D/2009 și nr. 2.338D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentanții părților prezente nu se opun conexării celor două dosare.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.338D/2009 la Dosarul nr. 1.992D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, susținând că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale care consacră principiul egalității în drepturi și accesul liber la justiție.

Avocatul părții adverse susține netemeinicia excepției de neconstituționalitate, arătând că scopul invocării acestui incident procedural îl constituie tergiversarea judecării cauzei la instanța de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 238/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 399 și 403 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cornelia Popescu și Emil Barbu Popescu.

Prin Încheierea din 10 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 107/198/2009, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Marioland" - S.A. din Brezoi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii consideră că dispozițiile art. 399 sunt neconstituționale, întrucât conferă în mod abuziv și discriminatoriu posibilitatea celor interesați sau vătămați prin executare ca, în fața organelor nejurisdicționale, să invoce apărări de fond.

În ceea ce privește prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, autorii excepției apreciază că textul legal criticat atribuie organelor jurisdicționale dreptul de a percepe cauțiunea, încălcând astfel în mod flagrant dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție. Persoanele aflate în litigiu, care nu dispun de resursele financiare necesare pentru demararea procedurii contestației la executare, sunt restricționate în exercitarea dreptului stipulat în Constituție, împrejurare care contravine Legii fundamentale și tratatelor internaționale privind drepturile omului. Mai mult, caracterul obligatoriu al plății cauțiunii instituie o certă discriminare între pretinsul creditor și contestatorul debitor, în condițiile în care suma stabilită în favoarea primului ca și sursă de posibile despăgubiri reprezintă pentru cel de-al doilea un obstacol în calea admiterii cererii de suspendare, altminteri perfect justificată.

Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și Judecătoria Brezoi apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate de autori.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare a fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că art. 399 și 400 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, nu încalcă accesul liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 și 403 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 399: "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviințarea executării, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";

- Art. 403: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea prețului.

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2 instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 11 alin. (2), art. 16, art. 20, art. 21, art. 44 și art. 51 alin. (3). De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 7 și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra constituționalității dispozițiilor art. 399 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 249/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, Curtea a reținut că "este de principiu că orice cerere adresată justiției - acțiune, cerere reconvențională, cale de atac, în sens larg, orice act procesual - este subsecventă existenței unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi contestat de un terț, la a cărui apărare se tinde pe această cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei sunt cele care legitimează o astfel de acțiune, delimitând-o de actele abuzive".

În ceea ce privește pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părțile raportului juridic, întrucât nu se poate reține o similitudine între situația juridică a debitorilor și cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferențiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Întrucât dreptul la un proces echitabil, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituție, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept ( Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003).

De asemenea, prin

Decizia nr. 722 din 17 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea a reținut că "numai în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu și numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac".

În ceea ce privește dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin

Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat că, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, prin

Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție. Sub acest aspect, procedura contestației la executare asigură garanții suficiente de ocrotire a accesului liber la justiție tuturor părților implicate în proces, prin însuși faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea și de a solicita suspendarea acesteia.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, ca și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 și 403 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cornelia Popescu și Emil Barbu Popescu în Dosarul nr. 238/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, precum și de Societatea Comercială "Marioland" - S.A. din Brezoi în Dosarul nr. 107/198/2009 al Judecătoriei Brezoi.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.