Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1271/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și art. 329 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
8 octombrie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 767 din 10 noiembrie 2009
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 14.241 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și art. 329 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vera Bulahov în Dosarul nr. 3.719/299/2007 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că motivul de neconstituționalitate invocat de către autor nu privește textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.719/299/2007, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și art. 329 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Vera Bulahov într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, faptul că prevederile criticate nu îndeplinesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, consacrate atât în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Păduraru contra României, 2005, Rotaru contra României, 2000, și Sunday Times contra Regatului Unit, 1979), cât și în jurisprudența Curții Constituționale a României ( Decizia nr. 61/2007 ). Prin urmare, imprevizibilitatea legislației referitoare la domeniul proprietății private constituie, în sine, o încălcare a drepturilor prevăzute de Constituție. Arată că, fără nicio justificare, prin prevederile de lege criticate au fost declarate ca fiind abuzive și preluările de imobile care au respectat legislația în vigoare la acea dată. Totodată, susține că statul avea obligația de a menține un just echilibru între interesele celor două categorii de proprietari, respectiv foștii proprietari și cumpărătorii de bună-credință ai imobilelor, fără a discrimina vreuna dintre cele două categorii.

În ceea ce privește prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, arată, în esență, că, în situația soluționării cauzei și pronunțării unei hotărâri de către instanța judecătorească anterior soluționării unui recurs în interesul legii ori anterior publicării deciziei pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța nu ia în considerare soluția instanței supreme, în aceste condiții părțile nebeneficiind de o justiție egală pentru toți.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile

art. 2 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 10/2001

nu contravin Legii fundamentale, întrucât, astfel cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, soluția de restituire a unor categorii de imobile este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului pe care acesta îl are de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din regimul trecut. În ceea ce privește prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, consideră că partea este nemulțumită de modul de interpretare de către prima instanță de judecată a textului de lege criticat, aspect care excedează competenței Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că prevederile

art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. h) din Legea nr. 10/2001

dispun pentru viitor și se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, acestea sunt rezultatul opțiunii legiuitorului, care poate decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația anterioară, în conformitate cu dispozițiile constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De asemenea, consideră că prevederile criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților de se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. În ceea ce privește prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (2), ci au ca scop asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg cuprinsul țării. În fine, consideră că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul conținut:

"(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:

a) imobilele naționalizate prin

Decretul nr. 92/1950

pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin

Legea nr. 119/1948

pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;

[...]

h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;".

Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:

"Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.

Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunță de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată, ale art. 44 alin. (2) și (3) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată și ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Totodată, consideră că prevederile de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. În privința prevederilor art. 329 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aspectele invocate de către autor privesc probleme de aplicare a legii, care nu intră însă în sfera controlului de constituționalitate. Potrivit

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea acesteia, Curtea Constituțională asigură controlul de constituționalitate prin raportare la prevederile Legii fundamentale, aplicarea reglementărilor legale revenind instanțelor judecătorești și, ca atare, excepția este inadmisibilă.

II. Prevederile

art. 2 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 10/2001

au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 196 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 27 martie 2006, Curtea a respins excepția și a reținut că autorii acesteia solicită, în fapt, modificarea conținutului normei legale criticate, în sensul adaptării ei la principiile protecției drepturilor omului și a libertăților fundamentale, evidențiate în jurisprudența instanței de contencios european a drepturilor omului, aspecte care excedează competenței instanței de contencios constituțional. Modificarea conținutului unei norme juridice, cu respectarea condițiilor de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării." Curtea a constatat că dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil nu a fost încălcat, câtă vreme instanța de judecată a examinat în fond cauza dedusă judecății și s-a pronunțat asupra existenței dreptului de proprietate pretins de reclamanți.

Soluția și considerentele pronunțate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

În plus, în prezenta cauză, față de susținerile autorului excepției privind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate și previzibilitate ale normelor juridice, se constată că aceeași instanță europeană a statuat, de exemplu prin hotărârea pronunțată în cauzele Cantoni contra Franței, 1996, și Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării. De aceea, rămâne în sarcina judecătorilor ca, în cadrul actului de justiție pe care îl înfăptuiesc, să decidă cu privire la interpretarea și aplicarea unor norme legale.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa (Dumitru Popescu contra României, 2007, Vermeire contra Belgiei, 1991) faptul că prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională.

Celelalte dispoziții constituționale nu au incidență în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 329 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vera Bulahov în Dosarul nr. 3.719/299/2007 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.