Decizia nr. 1327/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 57 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, excepție ridicată de Lidia Daniela Leonte în Dosarul nr. 37.017/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009, în prezența apărătorului autorului excepției, avocatul Simona Mirea, cu împuternicire avocațială la dosar, a părții Marilena Panait și în prezența reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în încheierea de la acea dată.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 octombrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 37.017/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 57 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției. Excepția a fost ridicată de Lidia Daniela Leonte într-o cauză civilă având ca obiect nulitatea adopției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale atacate contravin dispozițiilor art. 21 din Constituția României, întrucât instituie o limitare nejustificată a persoanelor care pot solicita instanței de judecată constatarea nulității adopției după dobândirea de către adoptat a capacității de folosință, ipoteză în care acțiunea aparține numai acestuia.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie opinează că textul de lege atacat este neconstituțional, invocând prevederile art. 21 din Constituția României și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, potrivit opiniei instanței, reglementarea criticată, în conformitate cu care în timpul minorității adoptatului acțiunea în declararea adopției poate aparține oricărei persoane interesate, iar după dobândirea de către adoptat a capacității depline de exercițiu acțiunea aparține numai acestuia, echivalează cu instituirea unei distincții care nu are o bază justificativă rezonabilă, întemeiată pe interesul superior al minorului.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt neconstituționale, fiind contrare prevederilor art. 21 din Constituție, deoarece limitarea exercitării acțiunii de declarare a nulității adopției după dobândirea de către adoptat a capacității depline de exercițiu este în contradicție cu imperativele dreptului la un proces echitabil, care presupune garantarea dreptului oricărei persoane de a beneficia de accesul efectiv la o instanță independentă și imparțială, instituită de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Instanța de judecată a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 57 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, având următorul conținut:

"Acțiunea în declararea nulității adopției aparține oricărei persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a capacității depline de exercițiu, acțiunea aparține numai acestuia."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției stabilește, cu valoare de regulă de bază a adopției, principiul interesului superior al copilului. Legea prevede expres acest principiu în cap. I intitulat "Dispoziții generale", art. 2 lit. a) și în art. 5 alin. (1) referitor la condițiile de fond ale adopției.

Luând în considerare principiul menționat, legea definește nulitatea adopției ca o sancțiune juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului.

Astfel, stabilind în primul alineat al art. 56 că adopția este nulă, dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror condiții de fond sau de formă prevăzute de lege, legea instituie în cel de al doilea alineat al aceluiași articol norma după care instanța va putea respinge cererea de declarare a nulității adopției, dacă va constata că menținerea adopției este în interesul celui adoptat.

În analiza textului, Curtea Constituțională reține că legiuitorul a instituit o nulitate sub condiție - aceea ca menținerea adopției să fie în interesul superior al copilului - și că această sancțiune juridică nu poate fi caracterizată ca o nulitate absolută.

Reglementarea în acest mod a nulității adopției nu contravine normelor și principiilor Constituției, ci, dimpotrivă, având în vedere scopul adopției, prevăzut în art. 2 lit. b) din lege, și anume creșterea și educarea copilului într-un mediu familial, este pe deplin concordantă cu art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care "Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor".

Reglementarea, prin dispozițiile cuprinse în textul de lege atacat, a exercitării acțiunii în declararea nulității adopției reprezintă o consecință firească a modului în care legiuitorul a conceput și a definit nulitatea adopției, ca o sancțiune juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului. În condițiile în care adoptatul dobândește capacitatea deplină de exercițiu nu mai este necesar ca interesul superior al acestuia să fie apărat pe calea intentării de către orice persoană interesată a unei cereri de declarare a nulității adopției și nici pe calea aprecierii de către instanța de judecată a interesului lui de a se menține adopția. A admite că, și după ce adoptatul a devenit major, exercitarea acțiunii de declarare a adopției ar putea fi exercitată de altă persoană, echivalează cu nerecunoașterea aptitudinii celui în cauză de a-și identifica propriul interes și, deci, negarea capacității lui de exercițiu.

Curtea Constituțională nu poate primi susținerea că reglementarea atacată este de natură să restrângă accesul la justiție al persoanelor interesate, altele decât adoptatul cu deplină capacitate de exercițiu, întrucât accesul la justiție implică un interes legitim, iar în cazul analizat, interesul legitim de declarare a nulității adopției sau de menținerea a acesteia aparține în exclusivitate adoptatului. În speța în care a fost ridicată excepția, interesul părții care a introdus acțiunea de anulare a adopției este acela de a beneficia de un testament și de a-l înlătura pe adoptat de la moștenirea legală. Având în vedere că adopția se întemeiază pe interesul superior al copilului adoptat - interes care se menține și în cazul în care adoptatul a devenit major sau, major fiind, a fost adoptat în condițiile legii - Curtea Constituțională reține că scopul urmărit de acțiunea în anulare a adopției este contrar rațiunii instituției și nu poate fi caracterizat ca un interes legitim.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 57 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, excepție ridicată de Lidia Daniela Leonte în Dosarul nr. 37.017/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

*

OPINIE SEPARATĂ

Alături de instanța de judecată și Avocatul Poporului, considerăm că excepția trebuia admisă, prevederile

art. 57 teza finală din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției încălcând dispozițiile art. 21 din Constituție și pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Legiuitorul are totuși dreptul să impună anumite condiții de natura și exigențele administrării justiției, fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.