Decizia nr. 1407/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 781/122/2008, nr. 2.559/122/2008, nr. 18.365/3/2008, nr. 2.883/122/2007, nr. 65/122/2009, nr. 3/122/2009, nr. 2.647/122/2008, nr. 2.750/122/2008, nr. 2.953/122/2008, nr. 62/122/2009, nr. 112/122/2009, nr. 1.688/122/2007, nr. 2.719/122/2008, nr. 3.031/122/2008, nr. 3.001/122/2008 și nr. 2.238/87/2008 ale Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, în dosarele nr. 11.098/95/2008, nr. 3.221/95/2009, nr. 3.216/95/2009, nr. 3.217/95/2009, nr. 3.220/95/2009, nr. 4.095/95/2009, nr. 4.063/95/2009, nr. 3.179/95/2009, nr. 3.248/95/2009, nr. 3.167/95/2009, nr. 3.260/95/2009, nr. 14.110/95/2008, nr. 3.198/95/2009, nr. 3.174/95/2009, nr. 4.058/95/2009, nr. 4.098/95/2009, nr. 3.224/95/2009, nr. 14.117/95/2008, nr. 14.112/95/2008, nr. 3.267/95/2009, nr. 14.113/95/2008, nr. 14.108/95/2008, nr. 14.118/95/2008 și nr. 15.658/95/2008 ale Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 439/87/2008, nr. 3.823/87/2007, nr. 3.774/87/2007, nr. 2.556/87/2008, nr. 994/116/2008, nr. 2.473/87/2008, nr. 2.714/87/2008, nr. 1.928.2/87/2007, nr. 3.309/87/2008, nr. 2.315/87/2008, nr. 1.286/122/2008, nr. 3.470/87/2007, nr. 4.404/87/2007, nr. 4.144/87/2007 și nr. 2.041/87/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 1.526/90/2009 și nr. 1.519/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea Secția civilă, în dosarele nr. 3.357/113/2008, nr. 3.091/113/2008, nr. 3.301/113/2008, nr. 196/113/2009, nr. 192/113/2009, nr. 1.193/113/2009, nr. 852/113/2009, nr. 245/113/2009, nr. 246/113/2009, nr. 163/113/2009, nr. 3.267/113/2008, nr. 492/113/2009, nr. 3.066/113/2008, nr. 3.275/113/2008, nr. 1.106/113/2009, nr. 1.105/113/2009, nr. 1.104/113/2009, nr. 850/113/2009, nr. 3.222/113/2008, nr. 2.567/113/2008, nr. 3.219/113/2008, nr. 3.223/113/2008, nr. 2.799/113/2008, nr. 3.220/113/2008, nr. 2.561/113/2008, nr. 2.562/113/2008 și nr. 2.565/113/2008 ale Tribunalului Brăila - Secția civilă, precum și în dosarele nr. 1.178/104/2009, nr. 1.463/104/2009, nr. 1.498/104/2009, nr. 341/104/2009, nr. 1.460/104/2009 și nr. 1.461/104/2009 ale Tribunalului Olt - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 3.180D/2009, nr. 3.181D/2009, nr. 3.183D/2009-nr. 3.196D/2009, nr. 3.354D/2009, nr. 3.877D/2009-nr. 3.899D/2009, nr. 4.101D/2009-nr. 4.104D/2009, nr. 4.106D/2009, nr. 4.135D/2009, nr. 4.136D/2009, nr. 4.216D/2009nr. 4.242D/2009, nr. 4.441D/2009 - nr. 4.445D/2009, nr. 4.448D/2009-nr. 4.451D/2009, nr. 4.454D/2009 și nr. 4.684D/2009-nr. 4.689D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea dosarelor nr. 3.181D/2009, nr. 3.183D/2009-nr. 3.196D/2009, nr. 3.354D/2009, nr. 3.877D/2009-nr. 3.899D/2009, nr. 4.101D/2009nr. 4.104D/2009, nr. 4.106D/2009, nr. 4.135D/2009, nr. 4.136D/2009, nr. 4.216D/2009-4.242D/2009, nr. 4.441D/2009-nr. 4.445D/2009, nr. 4.448D/2009nr. 4.451D/2009, nr. 4.454D/2009 și nr. 4.684D/2009 nr. 4.689D/2009 la Dosarul nr. 3.180D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 781/122/2008, nr. 2.559/122/2008, nr. 18.365/3/2008, nr. 2.883/122/2007, nr. 65/122/2009, nr. 3/122/2009, nr. 2.647/122/2008, nr. 2.750/122/2008, nr. 2.953/122/2008, nr. 62/122/2009, nr. 112/122/2009, nr. 1.688/122/2007, nr. 2.719/122/2008, nr. 3.031/122/2008, nr. 3.001/122/2008 și nr. 2.238/87/2008, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 11.098/95/2008, nr. 3.221/95/2009, nr. 3.216/95/2009, nr. 3.217/95/2009, nr. 3.220/95/2009, nr. 4.095/95/2009, nr. 4.063/95/2009, nr. 3.179/95/2009, nr. 3.248/95/2009, nr. 3.167/95/2009, nr. 3.260/95/2009, nr. 14.110/95/2008, nr. 3.198/95/2009, nr. 3.174/95/2009, nr. 4.058/95/2009, nr. 4.098/95/2009, nr. 3.224/95/2009, nr. 14.117/95/2008, nr. 14.112/95/2008, nr. 3.267/95/2009, 14.113/95/2008, nr. 14.108/95/2008, nr. 14.118/95/2008 și nr. 15.658/95/2008, Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din mai-iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 439/87/2008, nr. 3.823/87/2007, nr. 3.774/87/2007, nr. 2.556/87/2008, nr. 994/116/2008, nr. 2.473/87/2008, nr. 2.714/87/2008, nr. 1.928.2/87/2007, nr. 3.309/87/2008, nr. 2.315/87/2008, nr. 1.286/122/2008, nr. 3.470/87/2007, nr. 4.404/87/2007, nr. 4.144/87/2007 și nr. 2.041/87/2008, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din 18 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.526/90/2009 și nr. 1.519/90/2009, Tribunalul Vâlcea Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 3.357/113/2008, nr. 3.091/113/2008, nr. 3.301/113/2008, nr. 196/113/2009, nr. 192/113/2009, nr. 1.193/113/2009, nr. 852/113/2009, nr. 245/113/2009, nr. 246/113/2009, nr. 163/113/2009, nr. 3.267/113/2008, nr. 492/113/2009, nr. 3.066/113/2008, nr. 3.275/113/2008, nr. 1.106/113/2009, nr. 1.105/113/2009, nr. 1.104/113/2009, nr. 850/113/2009, nr. 3.222/113/2008, nr. 2.567/113/2008, nr. 3.219/113/2008, nr. 3.223/113/2008, nr. 2.799/113/2008, nr. 3.220/113/2008, nr. 2.561/113/2008, nr. 2.562/113/2008 și nr. 2.565/113/2008, Tribunalul Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Prin încheierile din aprilie-mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.178/104/2009, nr. 1.463/104/2009, nr. 1.498/104/2009, nr. 341/104/2009, nr. 1.460/104/2009 și nr. 1.461/104/2009, Tribunalul Olt - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" S.A. din București cu prilejul soluționării unor acțiuni civile având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, care prevede că orice dispoziție contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituție, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăți de interpretare și aplicare a legii. În acest sens, autorul face referire la normele procedurale aplicabile în speța sa, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, prevederile

art. 72 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeași materie, respectiv instanța competentă să soluționeze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speță ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are

Legea nr. 168/1999

față de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispozițiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul excepției o consideră esențială pentru motivarea sa, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii încalcă principiul efectivității juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franței - 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României - 2009), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor și să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudență neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei - 2008). În plus față de acestea, autorul excepției amintește că, prin dispozițiile art. 62 alin. (1) și

art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerența sistemului legislativ, cât și pentru a asigura eficacitatea principiului separației puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut implicit, respectiv să constate abrogarea, deși legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor

Legii nr. 24/2000

prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificația încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție care prevede obligativitatea respectării Constituției și a legilor, obligativitate căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituțional nu face nicio distincție cu privire la destinatarii normei.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă consideră că

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii "nu poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în

Legea nr. 168/1999 ".

Celelalte instanțe de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora: "Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]

- orice alte dispoziții contrare."

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilește domeniul de reglementare al legii și art. 79 alin. (1) referitor la atribuțiile Consiliului Legislativ. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate se reține că argumentele invocate de autor nu vizează o veritabilă problemă de constituționalitate, ci constituie o problemă de interpretare și de aplicare a legii ce ține de resortul instanțelor judecătorești, iar nu de cel al instanței de contencios constituțional.

În acest sens, asupra unor critici identice, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.005 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 781/122/2008, nr. 2.559/122/2008, nr. 18.365/3/2008, nr. 2.883/122/2007, nr. 65/122/2009, nr. 3/122/2009, nr. 2.647/122/2008, nr. 2.750/122/2008, nr. 2.953/122/2008, nr. 62/122/2009, nr. 112/122/2009, nr. 1.688/122/2007, nr. 2.719/122/2008, nr. 3.031/122/2008, nr. 3.001/122/2008 și nr. 2.238/87/2008 ale Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, în dosarele nr. 11.098/95/2008, nr. 3.221/95/2009, nr. 3.216/95/2009, nr. 3.217/95/2009, nr. 3.220/95/2009, nr. 4.095/95/2009, nr. 4.063/95/2009, nr. 3.179/95/2009, nr. 3.248/95/2009, nr. 3.167/95/2009, nr. 3.260/95/2009, nr. 14.110/95/2008, nr. 3.198/95/2009, nr. 3.174/95/2009, nr. 4.058/95/2009, nr. 4.098/95/2009, nr. 3.224/95/2009, nr. 14.117/95/2008, nr. 14.112/95/2008, nr. 3.267/95/2009, 14.113/95/2008, nr. 14.108/95/2008, nr. 14.118/95/2008 și nr. 15.658/95/2008 ale Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 439/87/2008, nr. 3.823/87/2007, nr. 3.774/87/2007, nr. 2.556/87/2008, nr. 994/116/2008, nr. 2.473/87/2008, nr. 2.714/87/2008, nr. 1.928.2/87/2007, nr. 3.309/87/2008, nr. 2.315/87/2008, nr. 1.286/122/2008, nr. 3.470/87/2007, nr. 4.404/87/2007, nr. 4.144/87/2007 și nr. 2.041/87/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 1.526/90/2009 și nr. 1.519/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, în dosarele nr. 3.357/113/2008, nr. 3.091/113/2008, nr. 3.301/113/2008, nr. 196/113/2009, nr. 192/113/2009, nr. 1.193/113/2009, nr. 852/113/2009, nr. 245/113/2009, nr. 246/113/2009, nr. 163/113/2009, nr. 3.267/113/2008, nr. 492/113/2009, nr. 3.066/113/2008, nr. 3.275/113/2008, nr. 1.106/113/2009, nr. 1.105/113/2009, nr. 1.104/113/2009, nr. 850/113/2009, nr. 3.222/113/2008, nr. 2.567/113/2008, nr. 3.219/113/2008, nr. 3.223/113/2008, nr. 2.799/113/2008, nr. 3.220/113/2008, nr. 2.561/113/2008, nr. 2.562/113/2008 și nr. 2.565/113/2008 ale Tribunalului Brăila - Secția civilă, precum și în dosarele nr. 1.178/104/2009, nr. 1.463/104/2009, nr. 1.498/104/2009, nr. 341/104/2009, nr. 1.460/104/2009 și nr. 1.461/104/2009 ale Tribunalului Olt - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2009.