Decizia nr. 1360/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială SPAR - S.R.L. Arad în Dosarul nr. 9.586/55/2008 al Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde Consiliul Concurenței, prin consilier juridic, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Consiliului Concurenței consideră că excepția este neîntemeiată, apreciind că textul constituțional invocat nu este aplicabil persoanelor juridice și că acesta se referă la materia penală, și nu la cea contravențională. Se mai susține că individualizarea sancțiunilor prin metode clare determină un grad ridicat de predictibilitate a consecințelor săvârșirii unor fapte de încălcare a legii în domeniul concurenței.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției ridicate, arătând că textul constituțional invocat nu se referă la sancțiunile administrative.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.586/55/2008, Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială SPAR - S.R.L. Arad într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă plângerea sa contravențională.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul legal criticat este neconstituțional, întrucât lasă la aprecierea Consiliului Concurenței posibilitatea de a stabili prin instrucțiuni o limită minimă a amenzii contravenționale în cazul încălcării prevederilor art. 50 și

art. 51 din Legea nr. 21/1996 . În acest fel se limitează dreptul organului constatator de a aprecia gradul de pericol social al fiecărei fapte și de a individualiza în mod corect sancțiunea aplicată. Se mai susține că sunt nesocotite cerințele de previzibilitate a legii, întrucât art. 52 conferă unui organ atribuția de a stabili alte sancțiuni decât cele prevăzute de lege.

Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 52 din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au următorul cuprins:

- Art. 52: "Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii vreuneia dintre contravențiile prevăzute la art. 50 și 51 se face ținând seama de gravitatea și durata faptei și a consecințelor sale asupra concurenței. Sancțiunile vor fi gradate pe tranșe, prin instrucțiuni adoptate de către Consiliul Concurenței."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. Autorul excepției a fost sancționat contravențional de către Consiliul Concurenței pentru încălcarea

art. 50 lit. c) din Legea nr. 21/1996 , și anume pentru furnizarea de informații inexacte sau incomplete ori de documente incomplete sau nefurnizarea informațiilor și documentelor solicitate cu suma de 256.229,8 RON, reprezentând 0,2% din cifra sa de afaceri. Acesta invocă în susținerea excepției prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție, text ce vizează materia penală - "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii". Curtea constată că, în pofida faptului că prezenta cauză are ca obiect o plângere contravențională, textul constituțional invocat este pertinent pentru soluționarea acesteia. Astfel, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , invocând hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ozturk împotriva Germaniei, 1994, a statuat că, în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale [acuzație "în materie penală"], trebuie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. Se reține deci că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. În consecință, Curtea constată că gravitatea sancțiunii impuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare determină aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituție.

Cu referire la faptul că art. 23 din Constituție nu ar fi aplicabil decât exclusiv persoanelor fizice, Curtea constată că alineatul 12 al acestui text constituțional se referă la legalitatea incriminării, principiu aplicabil atât cu privire la persoanele fizice, cât și la cele juridice. Acceptând teza potrivit căreia principiul nulla poena sine lege se aplică numai persoanelor fizice, s-ar ajunge la situația ca persoanele juridice să poată fi sancționate penal în lipsa unui text legal incriminator, ceea ce este inadmisibil. În consecință, Curtea nu poate reține că textul constituțional al art. 23 alin. (12) vizează exclusiv persoanele fizice.

II. În ceea ce privește susținerile autorului excepției, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Faptul că textul legal criticat instituie în sarcina Consiliului Concurenței competența de a adopta instrucțiuni prin care, în funcție de gravitatea și durata faptei, se determină în concreto nivelul cuantumului amenzilor contravenționale nu încalcă textul constituțional invocat. Legiuitorul a apreciat că, dat fiind cuantumurile mari ale amenzilor prevăzute de lege (amenzi de până la 1% și 10% din cifra de afaceri în cazul încălcării art. 50, respectiv art. 51 din lege), instrucțiunile aprobate de Consiliul Concurenței vor stabili criterii și niveluri obiective ale valorii sancțiunilor ce pot fi aplicate.

A prevedea în sarcina unui inspector de concurență stabilirea cuantumului unei sancțiuni contravenționale de până la 1% sau 10%, după caz, din cifra de afaceri a unui agent economic înseamnă a lăsa loc la arbitrariu și subiectivism; prin urmare, măsura legală contestată, în sine, constituie o garanție în sensul că nivelul sancțiunilor aplicate țin cont de anumite criterii obiective și raționale. Norma juridică contestată este clară, previzibilă și accesibilă, însă nemulțumirea autorului excepției, în realitate, nu vizează textul criticat, ci mai degrabă contestă realitatea, obiectivitatea criteriilor și cuantumurile amenzilor stabilite în instrucțiuni.

Stabilirea unor sancțiuni contravenționale disproporționate în raport cu fapta săvârșită prin instrucțiunile Consiliului Concurenței reprezintă o altă chestiune, care excedează competenței Curții Constituționale, actul administrativ în cauză putând fi însă contestat în fața instanțelor de contencios administrativ.

În final, Curtea reține că ridicarea la rang de lege a gradării pe tranșe a sancțiunilor cuprinse în instrucțiuni este o problemă de oportunitate legislativă, și nu o chestiune de constitu ționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială SPAR - S.R.L. Arad în Dosarul nr. 9.586/55/2008 al Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2009.