Decizia nr. 1611/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 și art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin Costea și Vasile Călin în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 292 din 23 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Tribunalului Iași, prin care s-a admis recursul și s-a casat în parte Încheierea din 17 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecătoriei Iași, Tribunalul Iași - Penal Arestări Preventive a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 și art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin Costea și Vasile Călin în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 160 și art. 300^1 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (4), art. 124 alin. (2) și art. 127, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece verificările referitoare la menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului încalcă principiul publicității care guvernează faza de judecată. De asemenea, este imperios necesar ca judecătorul, la primirea dosarului, să aibă obligația de a analiza mai întâi legalitatea sesizării și abia în subsidiar pe cea a arestării.

Cât privește critica referitoare la dispozițiile art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, se arată că acestea contravin art. 21, 24, art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece instanțele de judecată nu suspendă luarea măsurii arestării preventive atunci când se contestă tocmai legitimitatea constituțională a textelor ce constituie temei al privării de libertate.

Tribunalul Iași opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată, iar Judecătoria Iași a opinat că este admisibilă doar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160 raportate la art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepția vizând prevederile art. 303 alin. 6 teza a doua din același cod, fiind considerată de instanța de fond inadmisibilă.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 303 alin. 6 teza a doua, cu denumirea marginală Suspendarea judecății, art. 160, cu denumirea marginală Menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului, și art. 300^1, cu denumirea marginală Menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 303 alin. 6 teza a doua: "Instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300^2, iar dacă față de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 și 145^1. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile.";

- Art. 160: "Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării.

Instanța, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300^1.";

- Art. 300^1: "După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător.

Încheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispozițiile art. 160^a alin. 2."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 626 din 3 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 2 noiembrie 2006, și a

Deciziei nr. 1.165 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 și art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală.

Cu acele ocazii s-a statuat că "principiul liberului acces la justiție nu echivalează cu accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, legiuitorul având competența, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, să instituie reguli de procedură deosebite, în considerarea unor situații speciale. Așa fiind, nu pot fi primite criticile autorului excepției, în sensul că lipsa unei căi de atac împotriva soluției pronunțate în soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a cauzei întemeiate pe prevederile art. 306 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală ar avea semnificația încălcării art. 21 din Constituție.

De altfel, instituirea, prin dispozițiile legale criticate, a unor reguli speciale de procedură referitoare la exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei, în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, cât și la judecarea recursului în termen de 3 zile, dă expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în deplin acord, așadar, cu exigențele dreptului la un proces echitabil".

De asemenea, Curtea a mai arătat că prin stabilirea obligației instanței ca, după înregistrarea dosarului, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, să examineze din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării, se dă expresie prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (4), potrivit cărora "Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal", respectiv celor ale art. 23 alin. (6), potrivit cărora "În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate". Totodată, "faptul că verificările prevăzute de textul de lege criticat se realizează în camera de consiliu, fără citarea părților, este în deplină concordanță cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora «Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege», și nu aduce atingere, în niciun mod, dispozițiilor constituționale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit alin. 4 al art. 300^1 din Codul de procedură penală, încheierea pronunțată de instanță cu privire la menținerea arestării preventive a inculpatului poate fi atacată cu recurs, asigurându-se în acest fel posibilitatea inculpatului de a se prevala de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil".

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv pentru prevederile art. 160 din Codul de procedură penală.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. 6 teza a doua, art. 160 și art. 300^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin Costea și Vasile Călin în Dosarul nr. 8.497/245/2009 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.