Decizia nr. 1631/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008

privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, excepție ridicată de Anelis Manuela Oprescu în Dosarul nr. 3.817/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 26 noiembrie 2009 și apoi la data de 3 decembrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.817/105/2008, Tribunalul Prahova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008

privind organizarea și finanțarea rezidențiatului. Excepția a fost ridicată de Anelis Manuela Oprescu cu prilejul soluționării unei litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă dispozițiile

art. 32 alin. (4) teza întâi din Constituție , prin care se arată că dreptul la învățătură este gratuit. Astfel, arată că rezidențiatul nu este o modalitate de formare profesională, ci o formă de învățământ postuniversitar medical, asigurată de universități, care, potrivit Constituției, este gratuită.

Tribunalul Prahova - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că norma constituțională invocată permite stabilirea prin lege a unor criterii și condiții care să valorifice regula gratuității învățământului de stat. Interpretarea dispoziției constituționale conduce la soluția că legiuitorul nu exclude și posibilitatea învățământului de stat cu taxă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008

privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 179/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 17 octombrie 2008.

Curtea constată că autorul excepției are în vedere prevederile

art. 6 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008

anterior modificărilor aduse prin

Legea nr. 179/2008 , dispoziții potrivit cărora: "Specialiștii formați în urma promovării concursului de rezidențiat pe post sunt obligați să lucreze la unitatea sanitară publică cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat. Obligația se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în baza prevederilor

art. 193 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă."

Prin modificările aduse de

Legea nr. 179/2008 , ipoteza legală criticată a fost preluată în prevederile

art. 6 alin. (7^1) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008 .

Ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate,

Ordonanța Guvernului nr. 12/2008

a fost abrogată prin dispozițiile

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009

privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 31 august 2009, ipoteza legală criticată fiind preluată în textul art. 18 alin. (7) și (8) din actul abrogator în următoarea redactare: "(7) Medicii, medicii dentiști și farmaciștii care promovează concursul de rezidențiat pe post încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, înainte de începerea pregătirii în rezidențiat. Prin acest contract se prevede obligația de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat.

(8) Obligația prevăzută la alin. (7) se stabilește prin act adițional la contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor

art. 193 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , cu modificările și completările ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligației asumate îl obligă pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adițional la contractul individual de muncă."

Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare dispozițiilor

art. 32 alin. (4) din Constituție , potrivit cărora "Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Din perspectiva criticilor formulate cu acel prilej, Curtea, prin

Decizia nr. 739 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, a arătat că obligația de a suporta toate cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională este justificată, întrucât, "prin încetarea contractului de muncă înainte de termenul prevăzut de lege la inițiativa celui care s-a format profesional, unitatea sanitară publică pierde practic personalul solicitat, pentru care au fost alocate fonduri și pentru care a investit experiență, nu în ultimul rând în ideea de a forma un personal pregătit, de calitate, în cadrul unității".

În prezenta cauză, autorul excepției arată că obligația de restituire contravine dispozițiilor constituționale prin care se arată că învățământul de stat este gratuit.

Față de aceste susțineri, Curtea constată că, așa cum reiese din

art. 32 alin. (4) din Constituție , gratuitatea învățământului de stat este asigurată în condițiile stabilite prin lege. Aceasta semnifică faptul că legiuitorul poate stabili cadrul și condițiile în care o persoană poate beneficia de studii gratuite în sistemul învățământului de stat.

În situația pusă în discuție de autorul excepției, Curtea observă că statul se subordonează obligației de a asigura gratuitatea rezidențiatului, prin suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională a rezidentului, așa cum reiese din înseși prevederile

art. 18 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 , criticate pe calea excepției de neconstituționalitate.

Această obligație nu revine însă statului în orice condiții, ci este circumstanțiată de îndeplinirea unor cerințe de către cel care beneficiază de dreptul de a beneficia de învățământul de stat în mod gratuit, respectiv rezidentul în situația din speță.

Astfel, în condițiile în care rezidentul nu respectă obligațiile asumate prin actul adițional la contractul de muncă, care apare ca o condiție a desfășurării rezidențiatului pe post, în lumina celor reținute prin

Decizia nr. 739/2008 , apare ca firească obligația de restituire a cheltuielilor pe care statul le-a făcut pentru pregătirea profesională a rezidentului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (7) și (8) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009

privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, excepție ridicată de Anelis Manuela Oprescu în Dosarul nr. 3.817/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2009.