Decizia nr. 1642/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. București în Dosarul nr. 795/112/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 4.268D - nr. 4.321D/2009, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 4.267D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.268D - nr. 4.321D/2009 la Dosarul nr. 4.267D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 4.268D - nr. 4.321D/2009 la Dosarul nr. 4.267D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 795/112/2009, nr. 702/112/2009, nr. 703/112/2009, nr. 700/112/2009, nr. 705/112/2009, nr. 749/112/2009, nr. 748/112/2009, nr. 770/112/2009, nr. 760/112/2009, nr. 735/112/2009, nr. 736/112/2009, nr. 738/112/2009, nr. 784/112/2009, nr. 704/112/2009, nr. 683/112/2009, nr. 722/112/2009, nr. 724/112/2009, nr. 695/112/2009, nr. 690/112/2009, nr. 734/112/2009, nr. 694/112/2009, nr. 680/112/2009, nr. 728/112/2009, nr. 671/112/2009, nr. 780/112/2009, nr. 706/112/2009, nr. 745/112/2009, nr. 731/112/2009, nr. 691/112/2009, nr. 696/112/2009, nr. 746/112/2009, nr. 787/112/2009, nr. 789/112/2009, nr. 769/112/2009, nr. 759/112/2009, nr. 771/112/2009, nr. 774/112/2009, nr. 766/112/2009, nr. 701/112/2009, nr. 794/112/2009, nr. 685/112/2009, nr. 681/112/2009, nr. 792/112/2009, nr. 797/112/2009, nr. 729/112/2009, nr. 752/112/2009, nr. 733/112/2009, nr. 783/112/2009, nr. 768/112/2009, nr. 677/112/2009, nr. 786/112/2009, nr. 676/112/2009, nr. 670/112/2009, nr. 669/112/2009 și nr. 741/112/2009, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. în cauze având ca obiect pretenții bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază, în esență, că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăți de interpretare și aplicare a legii. În acest sens, autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în spețele lor, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, se arată că prevederile

art. 72 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeași materie, respectiv instanța competentă să soluționeze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speță ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are

Legea nr. 168/1999

față de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispozițiile legii speciale. Toate aceste argumente duc la concluzia că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii încalcă principiul efectivității juridice consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În plus față de acestea, autorul excepției consideră că, prin dispozițiile art. 62 alin. (1) și

art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerența sistemului legislativ, cât și pentru a asigura eficacitatea principiului separației puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deși legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor

Legii nr. 24/2000

prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificația încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție, care prevede obligativitatea respectării Constituției și a legilor, obligație căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituțional nu face nicio distincție cu privire la destinatarii normei.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție ,

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, dispoziții care au următorul conținut: "Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] orice alte dispoziții contrare".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5) privind separația puterilor în stat și supremația Constituției și a legilor, celor ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea, prin lege organică, a raporturilor de muncă, sindicatelor, patronatelor și protecției sociale, și ale art. 79 alin. (1) din Constituție privind rolul Consiliului Legislativ.

Prin mai multe decizii, Curtea s-a pronunțat asupra unor critici identice de neconstituționalitate. Spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a constatat că "întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare și aplicare în timp a două legi organice, și anume Codul muncii și

Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă. [...] Or, Curtea reține că problemele ce țin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenței în cauză a unor texte de lege, revin instanței de judecată, potrivit dispozițiilor

art. 126 alin. (1) din Constituție , care prevede că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar nu instanței de contencios constituțional. Astfel, instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuție sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanței de judecată poate fi atacată la instanța superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară,

Constituția, prin art. 126 alin. (3) , dă Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale, competența de a stabili interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.

Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispozițiile

Legii nr. 168/1999

și cele ale

Legii nr. 53/2003

- Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate și nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susținerii neconstituționalității unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci în competența exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.

Curtea Constituțională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să-și limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competența de a lipsi de efecte juridice legile neconstituționale.

De asemenea, Curtea reține că atribuțiile sale privind analiza conformității unor texte de lege cu Constituția nu se pot extinde și asupra aspectelor ce țin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanță în plan constituțional".

Întrucât nu au survenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, iar excepția de neconstituționalitate ridicată va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. București în dosarele nr. 795/112/2009, nr. 702/112/2009, nr. 703/112/2009, nr. 700/112/2009, nr. 705/112/2009, nr. 749/112/2009, nr. 748/112/2009, nr. 770/112/2009, nr. 760/112/2009, nr. 735/112/2009, nr. 736/112/2009, nr. 738/112/2009, nr. 784/112/2009, nr. 704/112/2009, nr. 683/112/2009, nr. 722/112/2009, nr. 724/112/2009, nr. 695/112/2009, nr. 690/112/2009, nr. 734/112/2009, nr. 694/112/2009, nr. 680/112/2009, nr. 728/112/2009, nr. 671/112/2009, nr. 780/112/2009, nr. 706/112/2009, nr. 745/112/2009, nr. 731/112/2009, nr. 691/112/2009, nr. 696/112/2009, nr. 746/112/2009, nr. 787/112/2009, nr. 789/112/2009, nr. 769/112/2009, nr. 759/112/2009, nr. 771/112/2009, nr. 774/112/2009, nr. 766/112/2009, nr. 701/112/2009, nr. 794/112/2009, nr. 685/112/2009, nr. 681/112/2009, nr. 792/112/2009, nr. 797/112/2009, nr. 729/112/2009, nr. 752/112/2009, nr. 733/112/2009, nr. 783/112/2009, nr. 768/112/2009, nr. 677/112/2009, nr. 786/112/2009, nr. 676/112/2009, nr. 670/112/2009, nr. 669/112/2009 și nr. 741/112/2009 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2009.