Decizia nr. 1643/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 304 pct. 9 și art. 304^1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 149 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială FMP Făget Moebel Produktion - S.R.L. din Făget în Dosarul nr. 624/832/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ridicate și menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 624/832/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 149 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială FMP Făget Moebel Produktion - S.R.L. din Făget într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost menținută poprirea înființată de organul de executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază în esență că prin posibilitatea acordată de către legiuitor autorităților fiscale de a executa silit prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane, se încalcă principiile libertății economice și comerciale. Executarea silită a creanțelor unui agent economic în cazul în care acesta nu și-a achitat datoriile față de debitor reprezintă o restrângere a libertății sale economice.
Totodată, se mai arată că dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât, prin aplicarea lor, se ajunge la o prelungire nejustificată a procesului. În final, se consideră că art. 304^1 din Codul de procedură civilă încalcă art. 16 și art. 24 din Constituție, întrucât instituie în sarcina instanțelor judecătorești facultatea, și nu obligația, de a cerceta pricina sub aspectul temeiniciei.
Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii instanței de judecată, îl constituie dispozițiile
art. 149 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia critică numai alin. (1) al
art. 149 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, precum și dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304^1 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, Curtea, potrivit jurisprudenței sale, se va pronunța asupra acestor din urmă texte, care au următorul cuprins:
-
Articolul 149
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 : "(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente".
- Art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: [...]
9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
- Art. 304^1 din Codul de procedură civilă: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele."
Autorul excepției susține că textele legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 45 privind libertatea economică.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
I. Dispozițiile art. 149 alin. (1) din Codul de procedură fiscală au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 875 din 10 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008, Curtea, în raport cu o critică similară de neconstituționalitate, a statuat că "art. 45 din Constituție consacră libertatea economică în sensul posibilității persoanelor de a accede la o activitate economică, de a-și manifesta libera inițiativă și de a exercita liber aceste drepturi în condițiile legii.
Astfel, dispozițiile constituționale fixează prin însuși conținutul lor cadrul libertății economice, care nu poate fi concepută în afara respectării dispozițiilor legale și a obligațiilor ce izvorăsc din acestea.
Așa fiind, executarea silită a creanțelor unui agent economic în cazul în care acesta nu și-a achitat datoriile față de debitor nu poate fi privită ca o restrângere a libertății sale economice.
În cazul particular al textelor de lege criticate, se are în vedere situația specială a executării prin poprire a bunurilor ce se cuvin persoanelor care nu au achitat obligațiile fiscale. Așa cum deja s-a arătat, această măsură nu poate fi privită ca o restrângere a libertății economice, în măsura în care ea este generată nu doar de nerespectarea obligațiilor legale, dar și a celor constituționale, care, în art. 56 alin. (1), consacră în mod expres obligația fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice. În același timp, obligația statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, justifică necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale față de cetățeni și agenții economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție.
Pentru aceste motive, apar ca perfect justificate și constituționale măsurile speciale adoptate, inclusiv prin textele de lege care constituie obiect al controlului de constituționalitate, în vederea recuperării creanțelor fiscale".
II. Cu privire la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunțat în raport cu critici similare de neconstituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 909 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, Curtea a stabilit că dispozițiile criticate "constituie norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora «Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege».
Soluția legislativă adoptată de legiuitor nu relevă niciun fine de neconstituționalitate, reglementarea criticată constituind tocmai temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului, fără a se încălca prevederile constituționale invocate de autorul excepției".
III. De asemenea, Curtea, prin mai multe decizii, a analizat constituționalitatea dispozițiilor
art. 304^1 din Codul de procedură civilă. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 7 noiembrie 2008, Curtea, constatând constituționalitatea textului supus controlului său, a statuat că "recursul constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza, atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunțată de prima instanță, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile Constituției".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 149 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, art. 304 pct. 9 și art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială FMP Făget Moebel Produktion - S.R.L. din Făget în Dosarul nr. 624/832/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.