Decizia nr. 1549/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) și ale

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Streliția" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 9.202/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

și ca inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.202/30/2007, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) și

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Streliția" - S.R.L. din Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că teza finală a

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 , potrivit căreia hotărârea pronunțată de instanță cu privire la prețul de vânzare al spațiilor comerciale ce fac obiectul de reglementare a legii este definitivă și irevocabilă, contravine prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție, sub aspectul dublului grad de jurisdicție și al dreptului la un proces echitabil.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind întemeiată, dispozițiile criticate încălcând prevederile art. 129 din Constituție și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, pe care persoanele interesate să le utilizeze, în formele și modalitățile stabilite de lege.

Guvernul apreciază critica de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (3) și ale

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, care au următorul conținut:

- Art. 8 alin. (3): "Raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secția de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgență, cu citarea contestatorului, a comisiei și a evaluatorului. Comisia este reprezentată de președintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă și irevocabilă.";

- Art. 10 alin. (2): "Refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzarea-cumpărare poate fi atacat în justiție în condițiile art. 8 alin. (3)."

Autorul excepției susține că aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale ale art. 16, 20, 21, 22, 53 și 129, precum și art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat în sensul constituționalității prevederilor

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 , chiar sub aspectele avute în vedere de către autorul excepției. Astfel, prin

Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții care să prevadă căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în art. 129 că acestea se exercită "în condițiile legii". Cu același prilej, Curtea a arătat că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

De asemenea, Curtea a apreciat că nici măcar Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu prevede un dublu grad de jurisdicție, această garanție procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Convenție. Astfel, textul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune doar existența posibilității efective de a supune judecății unei instanțe naționale cazul violării unui drept consacrat de Convenție (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) și, în consecință, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac".

Curtea a reținut că dispozițiile

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002

constituie expresia transpunerii în legislație a principiului constituțional privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ. Astfel, prin textele de lege criticate se asigură accesul la o instanță judecătorească, respectiv secția de contencios administrativ a tribunalului, a persoanelor nemulțumite de prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit de persoanele autorizate, potrivit legii, selectate de comisiile pentru vânzarea spațiilor comerciale sau de prestări de servicii constituite în localitățile în care există spații care cad sub incidența

Legii nr. 550/2002 . Așadar, întrucât actul administrativ este supus controlului judecătoresc, critica cu un atare obiect este lipsită de temei constituțional.

Având în vedere aceleași argumente, nu poate fi reținută nici critica referitoare la dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 .

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) și

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Streliția" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 9.202/30/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009.