Decizia nr. 2/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind

Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Societatea Comercială "Urbantrans" - S.A. Bârlad în Dosarul nr. 681/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 681/189/2008, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind

Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Societatea Comercială "Urbantrans" - S.A. Bârlad într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor formulate în cadrul contestației la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat creează în mod inechitabil și discreționar o diferență de tratament juridic în funcție de natura creanței, în sensul că executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează, pe când cea a creanțelor de drept comun se perimează într-un termen de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare și în lipsa altor acte ulterioare de urmărire. Această dispoziție legală creează o stare de insecuritate a relațiilor dintre stat și persoanele fizice și juridice, contrar principiului securității raporturilor juridice.

Tribunalul Vaslui - Secția civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind

Codul de procedură fiscală , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins: "(4) Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 16 alin. (1) și (2)

privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale

art. 24

privind dreptul la apărare, ale

art. 44 alin. (1) și (2)

privind dreptul de proprietate privată, ale

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției. Totodată, sunt considerate a fi încălcate și prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale

art. 1 din Protocolul adițional

la această

Convenție .

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai fost suspusă controlului acesteia prin prisma unor critici identice, constatându-se constituționalitatea ei. Astfel, prin

Decizia nr. 424 din 13 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 noiembrie 2005, și

Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004, Curtea a statuat că neperimarea executării silite a creanțelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu Legea fundamentală, legiuitorul, în temeiul

art. 126 alin. (2) din Constituție , "fiind îndreptățit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situații speciale. În cazul de față, situația specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general".

Curtea, cu aceleași ocazii, a statuat că soluția legislativă criticată este o expresie a textului

art. 135 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia "statul are obligația să acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanță cu interesul public la care statul este obligat să vegheze".

De asemenea, neperimarea executării silite a creanțelor fiscale nu încalcă

art. 16 din Constituție . În acest sens s-a statuat că, "spre deosebire de regula generală cuprinsă în

art. 389 din Codul de procedură civilă , care se referă la orice persoană fizică sau juridică care are calitatea de creditor sau debitor, dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

au în vedere subiecte calificate ale raportului juridic fiscal, și anume statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport".

Curtea a mai statuat că, "în ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia neperimarea executării silite a creanțelor fiscale restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare al debitorului unei astfel de creanțe, Curtea reține că debitorul are posibilitatea de a utiliza calea de atac a contestației împotriva oricărui act de executare și de a-și valorifica, în acest cadru, toate drepturile procesuale, dovedind netemeinicia pretențiilor creditorului.

În aceste condiții, dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză, "întrucât acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat".

Soluțiile Curții Constituționale pronunțate în cauzele respective, precum și considerentele care au stat la baza lor își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței.

În fine, Curtea reține că autorul excepției invocă în susținerea acesteia prevederile

art. 21 ,

art. 44

și

art. 124 din Constituție , precum și

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

art. 1 din Protocolul adițional

la această

Convenție , fără, însă, a motiva în ce anume constă această încălcare. În lipsa unei motivări, Curtea nu se poate substitui autorului excepției ca pe cale de deducție să formuleze, respectiv să răspundă unor posibile critici de neconstituționalitate. În consecință, în această ordine de idei, textele menționate mai sus nu au incidență în soluționarea prezentei excepții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind

Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de Societatea Comercială "Urbantrans" - S.A. Bârlad în Dosarul nr. 681/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010.