Decizia nr. 1659/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Ramiz Momeni în Dosarul nr. 10.141/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepție, domnul avocat Mircea Ursuța, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul autorului excepției solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fața instanței de judecată. În plus, mai ridică neconstituționalitatea

art. 30 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 , considerând că sunt încălcate aceleași dispoziții constituționale, direct în fața Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public arată că aceasta nu poate fi ridicată direct în fața Curții Constituționale, deoarece s-ar încălca prevederile art. 146 lit. d) din Constituție și ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 248/2005 , reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.141/271/2008, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Ramiz Momeni într-un proces de divorț.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, 20, 21, 25, 26, 29, 48 și 124, deoarece condiționează ieșirea din țară a copilului împreună cu o altă persoană decât părinții lui de acordul ambilor părinți sau al părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Judecătoria Oradea - Secția civilă consideră excepția neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Cu ocazia dezbaterii în ședință publică, avocatul autorului excepției a ridicat și neconstituționalitatea prevederilor

art. 30 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 . Cu privire la acest aspect Curtea nu se poate învesti, întrucât, conform practicii sale constante, o excepție de neconstituționalitate nu poate fi ridicată direct în fața Curții Constituționale, art. 146 lit. d) din Constituție referindu-se expres numai la excepțiile "ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial". Așadar, Curtea urmează să se pronunțe exclusiv asupra prevederilor

art. 30 alin (1) lit. d) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, așa cum au fost modificate prin

art. I pct. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 207/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 10 decembrie 2008.

Textul criticat are următoarea redactare:

"(1) Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri: [...]

d) minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește însoțit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceasta numai dacă persoana însoțitoare prezintă o declarație a ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui supraviețuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinație, la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria, precum și datele de identitate ale însoțitorului respectiv."

Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 25 privind libera circulație, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată, art. 48 referitor la familie și art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția, Curtea reține următoarele:

Deși autorul excepției invocă încălcarea mai multor dispoziții constituționale, principala critică de neconstituționalitate vizează înfrângerea dispozițiilor art. 16 din Legea fundamentală. Sub acest aspect, textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, prilej cu care Curtea Constituțională a statuat că aceste prevederi nu contravin Legii fundamentale. Astfel, prin

Decizia nr. 974 din 6 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 29 noiembrie 2007, Curtea a constatat că instituirea unui tratament juridic diferit în ceea ce privește părintele divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul față de celălalt părinte este justificată în mod obiectiv și rezonabil de faptul că cei doi părinți se află în situații juridice diferite. Aceste diferențieri sunt determinate de separarea părinților și de posibilitatea obiectivă de menținere și după desfacerea căsătoriei a modalităților de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești. După încredințarea copilului unuia dintre părinți, celălalt părinte continuă a avea dreptul și obligația creșterii acestuia, însă nu dreptul de pază și de supraveghere. Locuirea și conviețuirea copilului cu părintele căruia i-a fost încredințat acesta sunt drepturi ce nu pot fi exercitate de părintele care nu locuiește cu copilul.

Considerentele reținute de Curte în decizia menționată sunt pe deplin valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

În plus, Curtea reține că reglementarea expresă de către legiuitor a situațiilor în care minorul, cetățean român, poate călători în străinătate doar cu acordul părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a avut în vedere interesul pe care minorul îl are în efectuarea călătoriei, și nicidecum restrângerea exercițiului drepturilor părintești ale părintelui căruia nu i-a fost încredințat acesta.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a încălcării celorlalte dispoziții constituționale, Curtea constată că nu poate exercita controlul de constituționalitate, deoarece, așa cum a statuat în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional nu este în măsură să se substituie părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, astfel ar exercita un control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile

art. 146 lit. d) din Constituție și cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1992 .

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Ramiz Momeni în Dosarul nr. 10.141/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009.