Decizia nr. 1676/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1, art. 317 alin. 1, art. 318 alin. 1, art. 319 alin. 1, art. 377 alin. 2 și art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lucia Georgeta Badiu în Dosarul nr. 46.054/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin apărătorul ales, domnul avocat Ion Cojanu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 46.054/3/2008, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 282^1 alin. 1, art. 317 alin. 1, art. 318 alin. 1, art. 319 alin. 1, art. 377 alin. 2 și art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Lucia Georgeta Badiu într-un dosar având ca obiect o contestație în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că din conținutul textelor criticate rezultă că justițiabilul care a avut o soluție favorabilă la instanța de fond, într-o cauză ce nu este supusă apelului, nu are nicio cale de atac împotriva unei hotărâri defavorabile pronunțate în recurs. În felul acesta, pentru partea care nu a declarat recurs, pentru că nu avea interes deoarece câștigase procesul în instanța de fond, procesul se rezumă practic la un singur grad de jurisdicție, și anume judecata la prima instanță. Neconstituționalitatea art. 318 alin. 1 provine din faptul că această cale extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva hotărârii instanței de recurs este prevăzută doar pentru partea care a introdus recursul, limitând astfel dreptul părții adverse de a ataca hotărârea instanței de recurs pentru motivul că instanța nu a cercetat sau soluționat vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Art. 282^1, limitând sentințele supuse apelului, îngrădește accesul la justiție la cele trei grade de jurisdicție. Art. 319 creează o inegalitate în fața legii între debitor și creditor în favoarea creditorului, încălcându-se principiul egalității cetățenilor în fața legii.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 282^1 alin. 1, art. 317 alin. 1, art. 318 alin. 1, art. 319 alin. 1, art. 377 alin. 2 și art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prevederi ce au următorul conținut:

- Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100 de mii lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.";

- Art. 317 alin. 1: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.";

- Art. 318 alin. 1: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";

- Art. 319 alin. 1: "Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.";

- Art. 377 alin. 2: "Sunt hotărâri irevocabile:

1. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate;

2. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;

3. hotărârile date în apel, nerecurate;

4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;

5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.";

- Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, în art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind liberul acces la justiție, în art. 20 în alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și în art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 282^1, 317 și 318 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, constatând că sunt constituționale. De asemenea, dispozițiile art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă au fost analizate prin

Decizia nr. 1.186 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, fiind declarate, de asemenea, constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește dispozițiile art. 377 alin. 2 și ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că autorul nu motivează excepția de constituționalitate invocată, nerespectând exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Având în vedere practica Curții în astfel de situații, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 alin. 2 și ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1, art. 317 alin. 1, art. 318 alin. 1, art. 319 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lucia Georgeta Badiu în Dosarul nr. 46.054/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 alin. 2 și ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009.