Decizia nr. 77/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 și art. 94 din Codul familiei
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Are ca temei 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Augustin Zegrean - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 și art. 94 din Codul familiei, excepție ridicată de Paul Gheorghe Murărețu în Dosarul nr. 6.814/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a comunicat la dosar o cerere de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea formulată de autorul excepției de neconstituționalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.814/215/2009, Judecătoria Craiova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 și art. 94 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Paul Gheorghe Murărețu într-o cauză ce are ca obiect majorarea pensiei de întreținere.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate nu individualizează vârsta descendentului îndreptățit la plata pensiei de întreținere.
Judecătoria Craiova - Secția civilă reține că, deși art. 86 alin. 3 din Codul familiei se referă la descendentul minor, legiuitorul nu a avut în vedere excluderea descendentului major de la dreptul de întreținere, ci doar se prezumă absolut starea de nevoie a minorului până la împlinirea vârstei majoratului. Împrejurarea continuării studiilor de către copilul devenit major, care, în principiu, nu permite angajarea și realizarea de venituri din muncă, echivalează cu starea de nevoie prevăzută de art. 86 alin. 2 din Codul familiei, derivând din satisfacerea unor cerințe de ordin social.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că fundamentul obligației de întreținere îl constituie relațiile de familie și regulile de conviețuire socială, care presupun solidaritate între membrii acesteia. Totodată, apreciază că în prezenta speță se pune în discuție modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate, aspect ce ține de competența instanței de judecată. În fine, consideră că dispozițiile constituționale ale art. 20 nu sunt incidente.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 86 și art. 94 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conținut:
- Art. 86: "Obligația de întreținere există între soț și soție, părinți și copii, cel care adoptă și adoptat, bunici și nepoți, străbunici și strănepoți, frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
Are drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci.
Descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.";
- Art. 94: "Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește.
Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii."
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (2) și (3) privind liberul acces la justiție și dreptul părților la un proces echitabil.
Examinând excepția, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În ipoteza desfacerii căsătoriei prin divorț, contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului se stabilesc, prin hotărârea de divorț, chiar dacă părțile nu au făcut cerere în acest sens. Faptul încredințării copilului unuia dintre părinți, cu mijloace suficiente de trai, nu îl scutește pe celălalt părinte de a contribui la cheltuielile de întreține a copilului. Aceasta, deoarece ambii părinți au aceleași drepturi și obligații față de copiii lor.
Potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2 din Codul familiei, obiectul acestei obligații îl formează asigurarea mijloacelor necesare întreținerii, precum și a celor necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor. Stabilirea obligației de întreținere se poate face în funcție de veniturile părintelui obligat, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 și 2 din Codul familiei, ce prevăd că "întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti", iar "instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește".
În cazul în care întreținerea este datorată de către părinți care obțin venituri din muncă, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime până la care se poate stabili nivelul obligației de întreținere, ținând seama de numărul de copii ce urmează a beneficia de acest drept.
Articolul 86
alin. 2 din Codul familiei prevede faptul că are dreptul la întreținere numai acela care se află în stare de nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci. Or, împrejurarea continuării studiilor de către copilul devenit major, care nu permite angajarea și realizarea de venituri din muncă, echivalează cu starea de nevoie prevăzută de art. 86 alin. 2 din Codul familiei, derivând din satisfacerea unor cerințe de ordin social.
Totodată, prevederile criticate din Codul familiei trebuie coroborate cu dispozițiile
art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora pensia de urmaș se acordă copiilor care își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, făcându-se aplicarea principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem esse debet.
Așa încât, având în vedere faptul că acolo unde există aceeași rațiune trebuie să existe aceeași soluție, prevederile criticate din Codul familiei se aplică, deopotrivă, și copiilor majori.
De altfel, potrivit art. 101 din Codul familiei, "părinții sunt datori să îngrijească de persoana copilului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 și art. 94 din Codul familiei, excepție ridicată de Paul Gheorghe Murărețu în Dosarul nr. 6.814/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.