Decizia nr. 183/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepție ridicată de Nicoleta Rodica Săcui în Dosarul nr. 4.146/62/2007 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.146/62/2007, Tribunalul Sibiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepție ridicată de Nicoleta Rodica Săcui în dosarul de mai sus.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (2), art. 45 și art. 124 alin. (3), precum și prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu denumirea Nici o pedeapsă fără lege, deoarece lipsa din textul referitor la disjungere a unor criterii obiective la care să se raporteze judecătorul cauzei a determinat crearea artificială a unor astfel de criterii de apreciere, fapt ce a permis în practica judiciară soluții diverse. Astfel, există posibilitatea ca în cazul nesocotirii art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală să se ajungă la situația condamnării definitive a unui inculpat într-un dosar pentru infracțiunea pentru care este judecat în altă cauză nesoluționată un coinculpat.
Cât privește dispozițiile din Codul penal, autorul susține că este afectată libera inițiativă, deoarece creează posibilitatea ca orice neadevăr proferat în cursul unei negocieri contractuale să poată fi incriminat ca infracțiune. De asemenea, este afectat și dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul de a nu fi judecat și pedepsit de două ori, prin aceea că reglementează o dublă incriminare, și drept consecință, o dublă sancționare a unei singure acțiuni materiale. Mai mult decât atât, sunt afectate și normele referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și cele potrivit cărora economia României este una de piață, deoarece condiționează încadrarea juridică a faptei în funcție de întinderea prejudiciului.
Tribunalul Sibiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 33 lit. a) cu denumirea marginală Cazurile de indivizibilitate și art. 38 cu denumirea marginală Disjungerea din Codul de procedură penală, precum și dispozițiile art. 215 alin. 2-5 cu denumirea marginală Înșelăciunea din Codul penal, care au următorul conținut:
- Art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală: "Este indivizibilitate:
a) când la săvârșirea unei infracțiuni au participat mai multe persoane;";
- Art. 38 din Codul de procedură penală: "În cazul de indivizibilitate prevăzută în art. 33 lit. a), precum și în toate cazurile de conexitate, instanța poate dispune, în interesul unei bune judecăți, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracțiuni să se facă separat.";
- Art. 215 alin. 2-5 din Codul penal: "Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat că înșelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravă infracțiune contra patrimoniului, constând în înșelarea încrederii participanților la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. În toate sistemele de drept înșelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată și sever sancționată. Nu poate fi confundată infracțiunea de înșelăciune cu neexecutarea unei obligații contractuale. De aceea, invocarea dispozițiilor art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice privitoare la interzicerea sancționării penale a neexecutării unei obligații contractuale este total nepertinentă.
Nu pot fi reținute, de asemenea, criticile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, în raport de dispozițiile constituționale care consacră egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil. Incriminarea mai severă a infracțiunii de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prin asemenea consecințe înțelegându-se, potrivit art. 146 din Codul penal, "o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice", dă expresie politicii penale a statului și nu aduce atingere, sub niciun aspect, egalității în drepturi sau dreptului părților la un proces echitabil. Astfel, acest text de lege nu consacră niciun privilegiu sau discriminare și totodată nu cuprinde nicio normă de natură a împiedica pe cel în cauză să își angajeze ori să i se desemneze din oficiu un apărător, să administreze orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstanțiere, să exercite căile de atac prevăzute de lege și să formuleze cereri în fața instanțelor judecătorești și, în general, să se prevaleze de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil.
Referitor la critica privind dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepției și-a fundamentat nemulțumirile plecând de la modul de aplicare a textelor în cauza sa. De asemenea, deși nu combate rațiunea reglementării și a conținutului acesteia, consideră că textele sunt neconstituționale prin aceea că nu conțin o serie de criterii obiective care să faciliteze un mod unitar de aplicare a legii. Or, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepție ridicată de Nicoleta Rodica Săcui în Dosarul nr. 4.146/62/2007 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.
2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.