Decizia nr. 93/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de justiție, Mateescu Razvan, Mateescu Sabina și Balanescu Irina în Dosarul nr. 717/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 mai 1998, în prezenta reprezentantului Prefecturii Județului Mehedinti, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25 iunie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 20 martie 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, Mateescu Razvan, Mateescu Sabina și Balanescu Irina.

În motivarea excepției Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 128 și 130 din Constituție, întrucât din moment ce declararea recursului în anulare constituie o prerogativa ce aparține exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, este firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exercițiu al acelorași atribuții, la indemana aceluiași subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacată este neconstitutionala, deoarece transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, constituie aparatajul exclusiv al Ministerului Public și se executa prin procurorii constituiți în parchete, incalcandu-se astfel ordinea de drept.

Prin excepția invocată, Mateescu razvan, Mateescu Sabina și Balanescu Irina apreciază ca art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este neconstitutionala, fără a preciza însă dispozițiile constituționale incalcate. În motivare se susține ca textul încalcă, pe de o parte, principiile autorității lucrului judecat și al stabilitatii raporturilor juridice, iar pe de altă parte, creează, indirect, o cale de atac neprevăzută de lege și aflată la indemana discretionara a părții.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată nu este intemeiata.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece cu privire la dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive care, potrivit art. 25 din Legea nr. 47/1992, și art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii și produc efecte numai pentru viitor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, "Până la închiderea dezbaterilor procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părțile din proces pot cere continuarea judecații".

Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepția de neconstituționalitate, Curtea pronunțându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul că dispozițiile sale sunt constituționale. În considerentele acestei decizii s-a reținut ca "Art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condițiile în care procurorul general își poate atrage recursul în anulare și consacra, totodată, dreptul părților din proces de a stărui pentru continuarea judecații. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuție nici o situație conflictuala cu dispozițiile Constituției". Decizia nu a fost atacată cu recurs în ceea ce privește dispozițiile art. 330^4, astfel ca ea a rămas definitivă.

Faptul ca întregul text a fost declarat constituțional nu a împiedicat părțile, în alte cauze, sa invoce excepția de neconstituționalitate a aceluiași text, Curtea mentinand, prin deciziile pronunțate, aceeași soluție de constituționalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea practicii.

Cu privire la dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat și prin deciziile nr. 67 și nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepție. Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut, în esenta, ca textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, nu contravin art. 125 și 128 din Constituție, deoarece faptul ca o cale de atac, ce se poate exercita numai de către procurorul general, este continuată, în caz de renunțare a acestuia, la cererea uneia dintre părți, nu este o problemă de constituționalitate, ci de opțiune legislativă ce nu poate fi cenzurata de justiția constituțională. S-a reținut, de asemenea, ca posibilitatea părții interesate de a cere continuarea judecării recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constituționale, deoarece art. 128 și 130 din Constituție nu sunt afectate, iar exercitarea recursului în anulare s-a făcut în condițiile legii și partea nu va putea susține un alt motiv decât cel invocat de procurorul general, dar desigur în lumina intereselor sale.

Criticile formulate de Mateescu Razvan, Mateescu Sabina și Balanescu Irina cu privire la dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, în sensul că încalcă principiile autorității lucrului judecat și stabilitatii raporturilor juridice, nu reprezintă, în sensul constituțional al termenului, o excepție de neconstituționalitate. Acestea nu sunt principii constituționale, iar părțile nu indica nici o prevedere din Constituție căreia textul atacat i-ar contraveni. Instanța de contencios constituțional nu este în măsura să se substituie părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, deoarece ar exercita astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, Mateescu Razvan, Mateescu Sabina și Balanescu Irina în Dosarul nr. 717/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 1998.