Decizia nr. 92/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra sesizării Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ referitoare la neconstituționalitatea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 22/1997

pentru modificarea și completarea

Legii administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, sesizare dispusă în Dosarul nr. 2.020/1997.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 1998, fiind consemnate în încheierea de la aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25 iunie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Partidul Unității Naționale Române, prin acțiunea înregistrată la 3 iulie 1997 la Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ, a chemat în judecata Guvernul României, solicitând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, să se constate ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 22/1997

pentru modificarea și completarea

Legii administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, este "neconstitutionala, nulă și lipsită de efecte juridice".

În motivarea acțiunii se susțin următoarele:

- Guvernul a încălcat grav și repetat art. 114 din Constituția României, care prevede în mod imperativ la alin. (1) că nu se pot emite ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice;

- potrivit art. 72 lit. o) din Constituție, organizarea administrației locale aparține categoriei de legi organice și, pe cale de consecința, reglementările în materie nu se pot face decât prin lege, în condițiile și cu procedura stabilite la art. 64 și 74 din Constituție;

- contrar acestor reglementări clare și precise, Guvernul și-a permis ca prin ordonanța de urgență criticata "sa modifice și sa completeze

Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , care este o lege organică", apreciind "ca este un caz excepțional și a emis o ordonanța de urgență într-un domeniu vital și important, care nu este supus reglementărilor prin ordonanțe".

Prin Sentinta civilă nr. 789 din 25 august 1997, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a respins acțiunea ca inadmisibila, retinand în considerente ca ordonanțele de urgenta prevăzute la art. 114 alin. (4) din Constituție sunt emise în baza delegării legislative, iar, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, asemenea acte ale Guvernului sunt exceptate de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. Pe de altă parte, s-a reținut în considerente că nu poate fi sesizată Curtea Constituțională în vederea declanșării controlului de constituționalitate, întrucât "nu sunt întrunite nici cerințele legale pentru sesizarea" sa.

Partidul Unității Naționale Române a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 789/1997 a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ, care a fost admis de Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ prin Decizia nr. 370 din 18 februarie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 2.020/1997, și, pe cale de consecința, s-a casat sentinta recurată și s-a dispus "trimiterea cauzei spre soluționare la Curtea Constituțională a României ca unica autoritate publică ce poate exercita controlul constituționalității legilor și ordonanțelor."

Pentru soluționarea cauzei, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, în esenta, considera ca Ordonanța sa de urgenta nr. 22/1997 este constituțională, iar excepția de neconstituționalitate formulată de Partidul Unității Naționale Române este neîntemeiată, întrucât situația excepționala în care se afla administrația publică impune clarificarea de urgenta a cadrului juridic de funcționare a autorităților alese la nivel local.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și ale părții prezente, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Examinandu-și competența, Curtea constata că nu este legal sesizată, fiindca sesizarea formulată de Partidul Unității Naționale Române nu întrunește cerințele prevăzute la art. 144 lit. c) din Constituție și la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor.

În conformitate cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei.

Cu alte cuvinte, în cadrul controlului a posteriori de constituționalitate instanța de contencios constituțional este legal sesizată în vederea declanșării controlului numai pe calea excepției de neconstituționalitate invocate într-un litigiu pendinte de o instanța de judecată și numai dacă soluționarea acelui litigiu depinde de legea sau ordonanța ori de dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanța atacată prin excepția de neconstituționalitate.

Curtea însă constata ca, în speta, Partidul Unității Naționale Române a introdus în fața Curții de Apel București o acțiune prin care a solicitat să se constate neconstituționalitatea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 .

Potrivit Constituției și Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni directe adresate instanțelor judecătorești sau Curții Constituționale, Procedural, o asemenea acțiune este inadmisibila.

Mai mult, în soluționarea acestei probleme trebuie avută în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 22/1997

pentru modificarea și completarea

Legii administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată, și s-a constatat ca dispozițiile acestei ordonanțe de urgență sunt neconstituționale.

În aceasta situație, sesizarea Curții Constituționale a devenit inadmisibila în condițiile art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992.

Fața de considerentele expuse, urmează ca sesizarea Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ să fie respins ca inadmisibila.

În temeiul dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibila sesizarea asupra neconstitutionalitatii

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 22/1997

pentru modificarea și completarea

Legii administrației publice locale nr. 69/1991 , republicată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 1998.