Decizia nr. 83/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 și

art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, precum și ale

Legii nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , excepție ridicată de Grigore Maimuț în Dosarul nr. 8.214/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.214/2/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 și

art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, precum și ale

Legii nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 . Excepția a fost ridicată de Grigore Maimuț cu prilejul soluționării unui litigiu comercial.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

creează un subiect de drept privat privilegiat, respectiv A.V.A.S. În calitate de cesionar al unor credite de la bănci, atribuțiile conferite instituției prin acest text legal corespund dreptului civil comun și ar fi trebuit continuate prin încadrare în principiile și normele dreptului comun, pentru a nu genera inegalități și discriminări. Or, A.V.A.S. beneficiază de un regim privilegiat printr-o reglementare legală specială față de toți ceilalți creditori titulari de drepturi civile similare, inclusiv față de debitorii cedenți incluși în sfera de aplicare a ordonanței. În ceea ce îi privește pe aceștia din urmă, arată că unei datorii de natură delictuală a unei persoane care nu s-a aflat în niciun raport juridic cu A.V.A.S. și care nu este nici debitor în raport cu contractul de cesiune este susceptibil de a i se aplică fie dreptul execuțional comun, fie prevederile mai puțin favorabile ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , după calitatea și vrerea creditorului. Astfel, ca urmare a cesiunii către A.V.A.S., debitorul se găsește în litigiu cu un cesionar cu drepturi mai mari decât cele ale creditorului cedent. Așa fiind, se aduce atingere dispozițiilor constituționale care prevăd că "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți". În continuare, arată că A.V.A.S. se bucură de puteri discreționare, așa cum reiese din dispozițiile art. 41, art. 53, art. 55 alin. (1) lit. b) și c) din aceeași ordonanță, care aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1) și art. 28 din Constituție. Această restrângere nu putea opera însă printr-o ordonanță de urgență, așa cum reiese din art. 115 alin. (6) din Constituție, iar această ordonanță nu a fost aprobată prin lege organică.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor constituționale menționate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă

Decizia nr. 323/2004 , prin care Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile de lege criticate nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, dreptul la apărare și nici dreptul de a beneficia de un proces echitabil. Având în vedere faptul că procedura contestată oferă garanțiile necesare desfășurării unui proces echitabil, nu se poate admite că prin stabilirea unei proceduri speciale legiuitorul a înfrânt dispozițiile art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, arată că aceste din urmă dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție, care stabilesc atribuția exclusivă a legiuitorului în materia reglementării competențelor instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată. Întrucât textele contestate stabilesc o procedură specială de soluționare a litigiilor privind creanțele neperformante preluate de A.V.A.S., acestea reprezintă expresia aplicării art. 126 alin. (2) din Constituție. În ceea ce privește poziția de creditor special a A.V.A.S., arată că aceasta este justificată de rolul său, respectiv cel de a dobândi și valorifica creanțele în interesul statului, prin urmare, în interes public. În sfârșit, referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia ar fi încălcate drepturi fundamentale, arată că din

art. 55 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

reies în mod expres garanțiile de care se bucură debitorii cu prilejul executării, în vederea protejării drepturilor lor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 și

art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 409/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, lege care, în ansamblul său, face de asemenea obiect al excepției de neconstituționalitate.

Prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998

criticate ca fiind neconstituționale au următorul conținut:

- Art. 12: "(1) În vederea îndeplinirii rolului său, A.V.A.S. are următoarele atribuții principale:

a) preluarea cu plată a creanțelor neperformante și a creanțelor comerciale asociate acestora. Plata sau emiterea de titluri de valoare negociabile se va face în condițiile art. 17;

b) preluarea fără plată a unor creanțe fiscale, conform legii;

c) preluarea cu/fără plată a unor creanțe comerciale, conform legii;

d) preluarea fără plată a unor acțiuni/părți sociale deținute de stat;

e) exercitarea tuturor drepturilor și îndeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar/asociat a statului;

f) valorificarea creanțelor neperformante, creanțelor comerciale și a creanțelor fiscale preluate, la valoarea nominală a acestora, prin:

- plata eșalonată, efectuată de debitor după încheierea unei convenții de eșalonare cu A.V.A.S., asigurată în mod corespunzător cu garanții;

- cesiunea creanțelor, prin negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de cumpărare;

- subrogația în drepturile de creanță ale A.V.A.S., prin negociere directă, ca urmare a primirii unei oferte de plată integrală de la un terț;

- stingerea creanțelor ca efect al dării în plată;

- conversia creanțelor în acțiuni;

g) valorificarea creanțelor neperformante, creanțelor comerciale și a creanțelor fiscale preluate, la valoarea de piață a acestora, rezultată din raportul dintre cerere și ofertă, prin:

- cesiunea creanțelor prin licitație publică;

- executarea silită prin poprirea tuturor veniturilor debitorului, urmăribile potrivit legii;

- executarea silită a bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea debitorului sau garanților, declarate urmăribile potrivit prezentei ordonanțe de urgență, în vederea valorificării prin licitație publică;

- alte măsuri de natură să faciliteze valorificarea superioară a creanțelor, inclusiv valorificarea asociată cu creanțe comerciale preluate de către A.V.A.S.;

h) valorificarea acțiunilor deținute de stat și administrate de A.V.A.S., la valoarea de piață a acestora, rezultată din raportul dintre cerere și ofertă, prin:

- operațiuni specifice piețelor reglementate, interne sau internaționale, pentru societățile deținute public;

- cesiunea acțiunilor prin licitație publică, internă sau internațională, pentru societățile de tip închis;

i) valorificarea părților sociale deținute de stat și administrate de A.V.A.S., la valoarea de piață a acestora, rezultată din raportul dintre cerere și ofertă, prin:

- cesiunea părților sociale prin negociere directă, în cazul în care există și alți asociați în societatea comercială;

- cesiunea părților sociale prin licitație publică;

j) valorificarea unor active ale regiilor autonome și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, prin licitație publică.

(2) A.V.A.S. îndeplinește orice alte atribuții care îi revin prin acte normative.";

- Art. 13 alin. (5): "Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.";

- Art. 41 alin. (1): "Titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nicio formalitate.";

- Art. 45: "Cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.";

- Art. 53: "Organele de poliție, persoanele fizice și juridice, precum și celelalte organe competente prevăzute la art. 52 alin. (2) sunt obligate să dea de îndată relațiile solicitate de corpul de executori, fără perceperea vreunei taxe ori a vreunui tarif.";

- Art. 55: "(1) În exercitarea atribuțiilor ce le revin executorii A.V.A.S. pot:

a) să între în orice incintă de afaceri a debitorului persoană juridică sau în alte incinte ale acestuia, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit;

b) să între în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului persoană fizică, precum și să cerceteze toate locurile în care acesta își păstrează bunurile;

c) să solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

(2) Executorii pot intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane fizice, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz executorul va cere autorizarea instanței judecătorești competente, aplicându-se dispozițiile Codului de procedură civilă, privind ordonanța președințială."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 124 alin. (2) care consacră caracterul unic imparțial și egal al justiției, art. 115 alin. (6) prin care se arată că dispozițiile unei ordonanțe de urgență nu pot afecta drepturile și libertățile prevăzute de Constituție, art. 26 alin. (1) privind respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private, art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privind secretul corespondenței și art. 76 alin. (1) referitor la majoritatea cu care se adoptă legile organice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, criticile autorului excepției vizează atribuțiile pe care A.V.A.S. este chemată potrivit legii să le îndeplinească, precum și procedura de valorificare a activelor statului care derogă de la dreptul comun. Astfel, A.V.A.S. este considerat ca fiind un simplu cesionar, pentru care nu se justifică instituirea unei proceduri speciale și ale cărui atribuții care privesc recuperarea și valorificarea creditelor sunt abuzive. Autorul excepției susține, prin urmare, că sunt încălcate însuși caracterul unic și imparțial al justiției, precum și o serie de drepturi fundamentale.

Față de aceste susțineri, Curtea constată că, așa cum este definită în

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2004

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, A.V.A.S. este o "instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului". Atribuțiile principale ale acestei instituții, prevăzute de

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , includ preluarea și valorificarea creanțelor neperformante și a creanțelor comerciale asociate acestora, a unor creanțe fiscale și unor creanțe comerciale, preluarea, administrarea și valorificarea unor acțiuni/părți sociale deținute de stat, precum și valorificarea unor active ale regiilor autonome și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar.

Curtea reține, așadar, că rolul îndeplinit de A.V.A.S., prin însăși natura activelor valorificate, care au o strânsă legătură cu bugetul de stat și datoria publică internă, nu poate fi redus la acela de simplu cesionar al unor creanțe, așa cum se susține în motivarea excepției de neconstituționalitate. Această împrejurare justifică instituirea unor proceduri care să asigure celeritatea și siguranța valorificării activelor de către A.V.A.S., inclusiv prin instituirea unui termen de prescripție special, a unei proceduri de soluționare a litigiilor și a unei proceduri de executare speciale. Atât timp cât, pe parcursul acestor proceduri, persoanele interesate nu sunt împiedicate să își exercite drepturile lor procesuale garantate de Constituție, legiuitorul este liber, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din acest act normativ fundamental, să reglementeze competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, în funcție de situațiile specifice avute în vedere.

Această reglementare nu contravine prevederilor 124 alin. (2) din Constituție, care consacră caracterul unic și egal al justiției. Astfel, semnificația unicității justiției este aceea că aceasta se înfăptuiește de același sistem de organe, al instanțelor judecătorești, indiferent de natura litigiului, aspect ce nu este înfrânt de dispozițiile de lege criticate. În ceea ce privește egalitatea înfăptuirii justiției, aceasta, asemănător principiului egalității în drepturi a cetățenilor, nu presupune uniformitate, astfel că existența unor dispoziții legale cu caracter special, justificate de situațiile deosebite avute în vedere de legiuitor, nu înseamnă nesocotirea acestei cerințe constituționale.

Cât privește aspectul invocat de autorul excepției, potrivit căruia, nefiind parte în contractul de credit cu A.V.A.S., nu este justificat ca, prin preluarea creanței de către această autoritate, să fie supus unui tratament diferit de cel aplicabil altor debitori, Curtea reține că, pe lângă obligațiile asumate prin contract, părțile trebuie să se supună în egală măsură și prevederilor legale. Astfel, părțile unui contract își asumă nu doar drepturile și obligațiile stabilite prin acesta, ci și toate consecințele juridice prevăzute în legislația în vigoare.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia măsurile de executare a creanțelor de către A.V.A.S. ar fi abuzive, ducând la încălcarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la respectarea vieții intime, familiale și private, inviolabilitatea domiciliului și secretul corespondenței, Curtea constată că executarea silită a unei obligații intervine ca urmare a neîndeplinirii benevole a ei de către debitor, așa cum a fost asumată. Altfel spus, protejarea drepturilor fundamentale amintite nu trebuie absolutizată, astfel încât să conducă la însăși negarea posibilității creditorului de a-și valorifica dreptul său. În plus, Curtea observă că, pe parcursul executării, debitorul beneficiază de garanții ce au în vedere protejarea drepturilor sale. În acest sens,

art. 55 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

prevede că dreptul executorilor de a intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane fizice se realizează doar cu acordul acesteia, iar în caz de refuz executorul va trebui să obțină autorizarea instanței judecătorești competente, pe calea ordonanței președințiale.

Prin urmare, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea drepturilor fundamentale consacrate de art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1) și art. 28 din Constituție și, pe cale de consecință, nici a criticilor referitoare la neconstituționalitatea extrinsecă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998

și a

Legii nr. 409/2001 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, art. 13 alin. (5), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 53 și

art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, precum și ale

Legii nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , excepție ridicată de Grigore Maimuț în Dosarul nr. 8.214/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.