Decizia nr. 287/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Zhou Guanglin în Dosarul nr. 6.139/302/RF/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 6.183D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 6.720D/2009 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ye Liyong în Dosarul nr. 9.996/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Și în acest dosar, la apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis, în ambele dosare, note scrise prin care arată că, în opinia sa, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în consecință, solicită respingerea acesteia.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 6.720D/2009 la Dosarul nr. 6.183D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat îndeplinește criteriul de calitate stabilit pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, întrucât oferă suficiente repere pentru ca destinatarul normei să înțeleagă conținutul acesteia și să își adapteze conduita în funcție de prescripțiile acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 iunie 2009 și 12 iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 6.139/302/RF/2007 și, respectiv, nr. 9.996/4/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 4 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România. Excepțiile au fost ridicate de Zhou Guanglin și Ye Liyong în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva deciziilor Oficiului Român pentru Imigrări de refuz al acordării regimului tolerării șederii acestora pe teritoriul României.

În motivările excepțiilor de neconstituționalitate, având un conținut similar, autorii susțin, în esență, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate în ceea ce privește riscul de supunere la tratamente sau pedepse inumane ori degradante ca motiv de acordare a protecției subsidiare. Se arată că noțiunile folosite în cuprinsul prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate sunt vagi și imprecise și permit interpretări eronate cu privire la natura și conținutul pedepselor și tratamentelor inumane ori degradante.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 4 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 6.720D/2009, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că în bogata jurisprudență a instanței de contencios constituțional referitoare la textele de lege criticate în prezenta cauză s-a statuat că acestea sunt conforme cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate în motivarea excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conținut:

- Art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară:

(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante [...];"

În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 , prin prisma acelorași critici de neconstituționalitate ca și cele formulate în motivarea prezentei excepții și prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale. Prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a constatat că nu poate reține încălcarea prevederilor din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante, observând că determinarea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte și a existenței riscurilor la care ar putea fi expusă o persoană în cazul returnării sale în țara de origine reprezintă atribute ale organelor competente în această materie sau ale instanței de judecată. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 363 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 28 martie 2009,

Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, sau

Decizia nr. 345 din 28 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 25 august 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea soluțiile și considerentele ce au stat la baza acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Zhou Guanglin în Dosarul nr. 6.139/302/RF/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și de Ye Liyong în Dosarul nr. 9.996/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2010.