Decizia nr. 272/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 241/2005 15 iulie 2005 (prevederi anume) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ana Negruț în Dosarul nr. 10.419/271/2008 al Judecătoriei Oradea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 martie 2010, în prezența reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și ale
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 16 martie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.419/271/2008, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ana Negruț într-o cauză având ca obiect săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de
art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 ,
art. 146 din Legea nr. 19/2000
și
art. 19 din Legea nr. 130/1999
cu aplicarea art. 13 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate consacră o situație de discriminare între inculpații care au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, dar care nu se mai află la primul termen de judecată, în raport cu cei care încă se află în faza de urmărire penală sau de judecată anterior primului termen de judecată, întrucât numai acestora din urmă li se poate aplica textul
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 . Mai mult, se creează discriminări pe criterii de avere între inculpații care dispun de sume de bani pentru recuperarea prejudiciului într-un timp scurt și inculpații mai săraci care ar putea recupera prejudiciul doar în tranșe.
Judecătoria Oradea, contrar prevederilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia referitoare la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:
"Art. 10. - (1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar".
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, în repetate rânduri, s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea textului criticat în raport cu critici similare de neconstituționalitate. Astfel, prin
deciziile nr. 1.053 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, nr. 802 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, nr. 1.084 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, Curtea a statuat că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.
Totodată, principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat.
De asemenea, pentru a evita discriminările ce se pot naște între inculpați cu privire la aplicarea textului art. 10 alin. (1) din lege în funcție de data primului termen de judecată, în acord cu
Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2006, primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a
Legii nr. 241/2005 , indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.
Mai mult, învinuitul sau inculpatul, după caz, are posibilitatea să achite integral prejudiciul cauzat fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății până la primul termen de judecată.
Cuantumul prejudiciului cauzat este cel care rezultă din actele dosarului, și anume din rechizitoriu sau din actele financiarcontabile existente la dosar.
Distinct de cele de mai sus, Curtea nu poate reține nici critica referitoare la existența unei discriminări pe criteriul averii, întrucât persoana în cauză a săvârșit prin fapta sa un prejudiciu care într-un mod sau altul trebuie reparat. Este opțiunea legiuitorului să stabilească modalități concrete și eficace de reparare a pagubei provocate, or, în cauza de față, se reține că repararea prejudiciului nu se poate constitui într-o discriminare pe criteriul averii, nefiind vorba de sancțiuni, impunități sau măsuri de clemență ce pot fi impuse/acordate/condiționate în funcție de averea pe care persoana în cauză o deține, ci doar de restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei penale, respectiv reîntoarcerea sumei de bani ce a format obiectul evaziunii în patrimoniul statului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ana Negruț în Dosarul nr. 10.419/271/2008 al Judecătoriei Oradea.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.