Decizia nr. 276/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, art. 27 și

art. 28 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, excepție invocată de Mărgărit-Viorel Matei în Dosarul nr. 4.326/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal este prezent autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul excepției a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, precum și un punct de vedere al Sindicatului Național al Agenților de Poliție, prin care se solicită Curții Constituționale "admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, art. 27 și

art. 28 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, formulată de Matei Mărgărit Viorel."

Având cuvântul, autorul excepției precizează mai întâi că prin criticile formulate s-a referit la dispozițiile

Legii nr. 281/2003 . Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând motivele expuse în fața instanței de judecată, precum și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. Mai arată că normele criticate au determinat un haos la nivelul instanțelor de judecată, în sensul că polițistul, odată trimis în judecată, își pierde calitatea specială. Se impune, în opinia sa, o decizie a Curții Constituționale, deoarece Legea privind organizarea și funcționarea Poliției Române nu a făcut obiectul niciunei excepții de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate, precizează că această excepție privește dispozițiile art. 26, art. 27 și

art. 28 din Legea nr. 218/2002 , astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 281/2003

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale. Cu privire la excepția ridicată, pune concluzii de respingere, arătând și faptul că, prin criticile formulate, se pun în discuție aspecte referitoare la aplicarea legii în cauza dedusă judecății.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.326/296/2006, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, art. 27 și

art. 28 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, excepție invocată de Mărgărit-Viorel Matei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate aspecte privind "disfuncționalități ale legislației române datorate unei legislații lacunare și contradictorii și a practicii și jurisprudenței neunitare referitoare la Statutul Unic al polițiștilor care face referire doar la Corpul unitar al polițiștilor, la modul de sesizare al instanțelor și la competența acestora după calitatea și gradul profesional." Se arată că, în speță, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de norma procesuală în vigoare la data învestirii instanței cu rechizitoriul, chiar în actul de sesizare al instanței precizându-se că, la data de 4 noiembrie 2003, inculpatul avea calitatea de agent de poliție. Or "caracterul competenței normelor de procedură penală după calitatea specială a persoanei este de strictă interpretare, iar principiul aplicării imediate a normelor procesual penale nu poate modifica sau stinge calitatea specială deținută în anul 2003." Se solicită Curții Constituționale să verifice dacă efectele redactării defectuoase privind nivelele diferite de jurisdicție după calitatea specială a persoanei sunt compatibile cu dispozițiile Constituției și dispozițiile celorlalte legi în vigoare în ansamblul lor. Aceasta întrucât "gradul de acces la o instanță competentă este un drept absolut oferit expres de legiuitor", acest drept fundamental fiind suficient pentru a-i asigura autorului excepției "speranța la un proces echitabil, judecat în primă instanță de către o instanță legal sesizată și competentă după calitatea specială a persoanei, ținând cont atât de principiul preeminenței dreptului, cât și de rolul activ al instanței." Se mai apreciază că "instanța necompetentă e considerată instanță extraordinară, impunându-se desesizarea instanței și restituirea de îndată a probatoriului incomplet administrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare." Se conchide în sensul că sesizarea Curții Constituționale se impune "pentru ca pe viitor să poată fi o interpretare suplă, precum și o aplicare unitară a legii".

Judecătoria Satu Mare apreciază că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Arată că textele de lege criticate reglementează strict competența instanței după materie, calitatea persoanei, atribuțiile acestora. În plus, "Curtea Constituțională nu se pronunță asupra lacunelor existente într-o lege, ci strict pe textele de lege și apreciază dacă acestea sunt constituționale sau nu."

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Apreciază, totodată, că acestea sunt criticate "din perspectiva unei omisiuni de reglementare."

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, arătând că, "în fapt, însă, autorul excepției susține neconcordanța și contrarietatea dispozițiilor legale și a jurisprudenței cu privire la stabilirea competenței materiale speciale privind judecarea infracțiunilor săvârșite de polițiști".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 și ale

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 26, art. 27 și

art. 28 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române. Față de susținerea autorului excepției în sensul că prin criticile formulate s-a referit la dispozițiile

Legii nr. 281/2003 , Curtea reține că dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 218/2002

au fost modificate prin

art. IV pct. 1 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Potrivit jurisprudenței sale, Curtea Constituțională se va pronunța asupra dispozițiilor art. 26, art. 27 și

art. 28 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002, cu modificările și completările ulterioare. Prevederile art. 26 din actul normativ menționat reglementează atribuțiile principale ale Poliției Române, iar dispozițiile art. 27 și art. 28 din același act normativ au următorul cuprins:

- Art. 27: "(1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, desemnează polițiști care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare.

(2) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracțiunilor săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare.

(3) Infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în prima instanță de către:

a) tribunal, în cazul polițiștilor prevăzuți în

art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului;

b) Curtea de apel, în cazul polițiștilor prevăzuți în

art. 14 alin. (2) pct. I lit. e)-j) din Legea nr. 360/2002 ;

c) Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul polițiștilor prevăzuți în

art. 14 alin. (2) pct. I lit. a)-d) din Legea nr. 360/2002 ."

- Art. 28: "(1) În îndeplinirea activităților specifice polițistul are competența teritorială corespunzătoare unității de poliție din care face parte.

(2) În caz de continuare a unei măsuri sau activități specifice polițistul poate acționa și pe raza teritorială a altor unități de poliție, comunicând despre aceasta unității competente.

(3) În caz de detașare sau misiune ordonată pe raza teritorială a altei unități de poliție polițistul are competența teritorială stabilită pentru acea unitate. Polițistul încadrat în Inspectoratul General al Poliției Române are competență teritorială generală.

(4) Polițistul este obligat să intervină și în afara orelor de program, a atribuțiilor sale de serviciu și a competenței teritoriale a unității din care face parte, când ia cunoștință de existența unei infracțiuni flagrante, precum și pentru conservarea probelor în cazul altor infracțiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 126 alin. (2) și (5) potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, respectiv este interzisă înființarea de instanțe extraordinare, precum și dispozițiile art. 131 privind rolul Ministerului Public.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textele de lege criticate, care reglementează atribuțiile principale ale Poliției Române, modul de desemnare al polițiștilor care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare, urmărirea penală a acestora și competența de judecată în primă instanță a infracțiunilor, precum și competența teritorială a polițistului, în îndeplinirea atribuțiilor specifice, nu conțin norme contrare prevederilor constituționale invocate.

De altfel, criticile autorului excepției vizează contrarietatea și caracterul lacunar al dispozițiilor legale, caracterul neunitar al jurisprudenței cu privire la stabilirea competenței materiale a instanțelor în ceea ce privește infracțiunile săvârșite de polițiști, precum și modul de stabilire a competenței în cauza dedusă judecății. Or, aspectele legate de interpretarea dispozițiilor legale, precum și de necesitatea unei jurisprudențe unitare în aplicarea acesteia, nu intră în competența Curții Constituționale, ci a instanțelor de judecată, respectiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În acest sens, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că "Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale." Tot astfel, nu intră în competența Curții Constituționale modificarea sau completarea dispozițiilor legale, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26, art. 27 și

art. 28 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, excepție invocată de Mărgărit-Viorel Matei în Dosarul nr. 4.326/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2010.