Decizia nr. 263/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 343^1 alin. 1 și ale art. 343^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dafora" - S.A. din Mediaș în Dosarul nr. 2/2009 al Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2/2009, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 343^1 alin. 1 și art. 343^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dafora" - S.A. din Mediaș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale referitoare la liberul acces la justiție și dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât consacră competența exclusivă a tribunalului arbitral în soluționarea litigiilor de natură contractuală. Sub rezerva validării sale, "convenția arbitrală are un efect negativ cu privire la competența instanțelor judecătorești de drept comun, pe care o exclude cu desăvârșire".

Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 343^1 alin. 1 și ale art. 343^3 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 343^1 alin. 1: "Prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.";

- Art. 343^3: "Încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești.

Tribunalul arbitral își verifică propria sa competență de a soluționa un litigiu și hotărăște în această privință printr-o încheiere care se poate desființa numai prin acțiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 364."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 și art. 24.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu aceleași critici și aceleași texte din Constituție, Curtea respingând în mod constant excepțiile de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiate. În acest sens, poate fi amintită

Decizia nr. 74 din 15 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 6 aprilie 2009, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 343^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu exclud de la competența instanțelor judecătorești litigiile care fac obiectul unei convenții arbitrale. Cu acel prilej, Curtea a constatat că arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale încheiate între părți, fie sub forma unei clauze compromisorii înscrise în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumită compromis, și prin urmare părțile au libertatea de a alege modalitatea de soluționare a litigiului. Litigiul dedus instanței de arbitraj comercial se finalizează printr-o hotărâre arbitrală, care însă, potrivit art. 364 din Codul de procedură civilă, poate fi desființată printr-o acțiune în anulare soluționată de către instanțele judecătorești competente. Ca atare, dispozițiile legale care reglementează arbitrajul nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și nici celor cuprinse în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De altfel, asupra constituționalității prevederilor art. 340-368 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat într-o cauză în care criticile de neconstituționalitate vizau, între altele, și încălcarea

art. 21 din Constituție, Astfel, prin Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a reținut că "incidența dispozițiilor legale criticate este subsecventă acordului de voință intervenit între părțile care au încheiat convenția arbitrală și care au optat pentru soluționarea litigiului de către un tribunal arbitral. Împrejurarea că autorul excepției a achiesat la soluționarea litigiului pe această cale, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască dispozițiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituție, precum și consecințele juridice ale aplicării lor, nu îl îndreptățește să se prevaleze de necunoașterea legii și deci lipsește de temei critica reglementării în cauză".

Aceste considerente reținute de Curte în decizia menționată sunt valabile și în argumentarea constituționalității prevederilor de lege criticate în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 343^1 alin. 1 și ale art. 343^3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dafora" - S.A. din Mediaș în Dosarul nr. 2/2009 al Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.