Decizia nr. 383/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5, art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5, art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal, precum și a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, excepție ridicată de Ovidiu Lucian Tender în Dosarul nr. 4.429/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.028 din 3 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.429/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 5, art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal, precum și a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, excepție ridicată de Ovidiu Lucian Tender în dosarul de mai sus.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 215 alin. 5 și art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) și (12), art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 11 și art. 20 raportat la art. 6 și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece echitatea procesului penal este grav afectată prin aceea că paguba materială nu poate fi legal stabilită decât în urma judecării definitive a fondului. Dacă se pornește de la premisa potrivit căreia consecințele deosebit de grave sunt determinate de cuantumul pagubei materiale cauzate prin presupusa infracțiune, este clar că se nesocotește și principiul prezumției de nevinovăție. În plus, textele contestate nu satisfac nici exigențele de previzibilitate și accesibilitate, valoarea pagubei neputând fi stabilită în abstract, ci fiind apreciată de la caz la caz, în baza unor prevederi din legi extrapenale, ca rezultat al unui calcul care nu putea fi cunoscut de făptuitor în momentul săvârșirii faptei. În acest fel, textele intră în contradicție cu prevederile care instituie principiul "nicio pedeapsă nu poate fi stabilită și aplicată decât în condițiile și în temeiul legii", ori cu cele care stabilesc că "prin lege se reglementează infracțiunea, pedeapsa și regimul de executare" și cu prevederile art. 11 și art. 20 din Constituție care, stabilind preeminența Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, consacră principiul "nicio pedeapsă fără lege".
Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 39/2003 , este de observat că autorul excepției nu a motivat-o în niciun fel.
Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5 și art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal este nefondată. Cât privește neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 39/2003 , în absența unor critici concrete, instanța a menționat că nu-și poate exprima vreo opinie.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 5 cu denumirea marginală Înșelăciunea, art. 248^1 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu în formă calificată raportat la art. 146 cu denumirea marginală Consecințe deosebit de grave din Codul penal, precum și
art. 7 din Legea nr. 39/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au următorul conținut:
- Art. 215 alin. 5 din Codul penal: "Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.";
- Art. 248^1 din Codul penal: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.";
- Art. 146 din Codul penal: "Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";
-
Articolul 7
din Legea nr. 39/2003 : "(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și art. 215 alin. 5 din Codul penal, statuând că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămurește înțelesul expresiei "consecințe deosebit de grave". Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecințele deosebit de grave ca element circumstanțial în conținutul agravant al mai multor infracțiuni.
Totodată, Curtea a constatat că este neîntemeiată și susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în materia dreptului substanțial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituție și nici din cel al art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinței procesului echitabil ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intră în materii din câmpul dreptului substanțial.
Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece infracțiunea de înșelăciune este reglementată în Codul penal, lege organică, în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.
Referitor la critica de neconstituționalitate privind previzibilitatea și accesibilitatea normei penale și la încălcarea principiului legalității incriminării, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate nu contravin normelor constituționale și nici celor ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci, dimpotrivă, prin explicarea conținutului noțiunii "consecințe deosebit de grave" în textul art. 146 din Codul penal se asigură caracterul de previzibilitate și accesibilitate al normei juridice penale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248^1 din Codul penal.
În sfârșit, Curtea constată că autorul excepției nu a motivat în ce constă pretinsa contrarietate a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 39/2003
cu Constituția. Or, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Iată de ce Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă această excepție, ea neputându-se substitui autorului pentru argumentarea excepției.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 5, art. 248^1 raportat la art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Ovidiu Lucian Tender în Dosarul nr. 4.429/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.