Decizia nr. 419/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi și a doua din

Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 , excepție ridicată de Maria Sebe în Dosarul nr. 26.404/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal și asistat de avocatul Oana Adina Diaconescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, precum și partea Societatea Comercială "Apa Nova" - S.A. din București, reprezentată prin avocatul Loredana Van de Waart, cu delegație depusă la dosar.

Lipsește partea Municipiul București, prin primarul general, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 44 din Constituție. În acest sens, arată că prevederile

art. 26 alin. (2) tezele întâi și a doua din Legea nr. 241/2006

instituie un drept de servitute gratuit, fapt ce aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei. Totodată, apreciază că instituirea acestei servituți cu titlu gratuit este echivalentă cu scoaterea imobilului din circuitul civil.

Reprezentantul Societatea Comercială "Apa Nova" - S.A. din București solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Astfel, apreciază că prevederile legale criticate sunt în concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (5) din Legea fundamentală, care prevăd că pentru lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității. De altfel, arată că, în repetate rânduri, Curtea s-a pronunțat în sensul constituționalității unor prevederi legale similare celor din prezenta cauză, care instituie un drept de folosință gratuită asupra solului și subsolului unei proprietăți particulare pentru interes general, în domeniul gazelor și energiei electrice, de exemplu

deciziile nr. 72/2004

și nr. 167/2004. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate vizează satisfacerea unui interes general al societății, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 26.404/3/2008, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi și a doua din

Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 , excepție ridicată de reclamanta Maria Sebe într-o cauză comercială având ca obiect obligația "de a face".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia consideră că prevederile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 241/2006

sunt neconstituționale, prin faptul că instituie cu titlu gratuit un drept de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare, ceea ce încalcă art. 44 din Legea fundamentală, golind de conținut și de orice fel de ocrotire dreptul de proprietate privată. În acest context, apreciază că imposibilitatea folosirii terenului, potrivit nevoilor și dorințelor sale, echivalează cu scoaterea terenului din circuitul civil, în condițiile în care, potrivit art. 44 alin. (4) și (5) din Constituție, executarea lucrărilor de interes general se poate face doar cu o justă despăgubire a proprietarului.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială și-a exprimat opinia în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 din Legea fundamentală, astfel încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, reglementarea criticată este în deplină concordanță cu normele constituționale, conform cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată. În acest sens, arată că

Legea nr. 241/2006

instituie, prin prevederile art. 26 alin. (2) tezele întâi și a doua, un drept de servitute a cărui exercitare asupra proprietăților afectate reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor, pentru satisfacerea unui interes general al comunității.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) tezele întâi și a doua din

Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 29 iunie 2006, potrivit cărora:

"Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în argumentarea criticii sale, autorul excepției pleacă de la o premisă greșită constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca și de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice".

Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este, așadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz și servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicție cu art. 44 din Constituție. Așa fiind, dreptul de servitute instituit asupra proprietăților afectate de sistemele de alimentare cu apă și canalizare reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunității.

În acest context, referitor la posibilitatea restrângerii exercițiului unui drept fundamental, cum ar fi dreptul de proprietate, în temeiul

art. 53 din Constituție, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, Curtea Constituțională a statuat că "pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privința obiectului dreptului, fie în privința unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Esențial este ca prin aceste restricții stabilite de lege să nu se atingă fondul acestui drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Altfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporționalității înscris în art. 53 alin. (2) din Constituție".

În această problemă s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în sensul că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate. Aceasta înseamnă că restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport de scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat".

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi și a doua din

Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 , excepție ridicată de Maria Sebe în Dosarul nr. 26.404/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2010.