Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 513/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. 1 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
27 aprilie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 332 din 19 mai 2010
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 8.285 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan-George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 11.097/303/2006, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Ioan-George Istrate cu ocazia soluționării apelurilor formulate împotriva Sentinței civile nr. 2.330 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București într-o cauză civilă având ca obiect partaj bunuri comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3) și art. 53. În acest sens arată, în esență, că, prin posibilitățile pe care dispozițiile legale criticate le instituie în favoarea creditorului unuia dintre soți, lipsesc de conținut garanția constituțională a dreptului de proprietate privată. De asemenea, arată că posibilitatea instanței de judecată de a dispune partajarea bunurilor, la cererea creditorului și când numai unul dintre soți este debitor, are semnificația restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, respectiv o restrângere a dreptului de proprietate și a atributelor acestuia. În fine, autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate înfrâng art. 47 din Constituție referitoare la dreptul la un trai decent, deoarece "se ajunge la situația ca o persoană tânără, fără alte posibilități materiale, să fie lipsită de dreptul său și să fie obligată să își continue existența fără a avea o locuință".

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 493 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă. În realitate, autorul excepției critică doar dispozițiile alin. 1 al art. 493 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 493 alin. 1: "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.";

- Art. 673^9: "La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (3) privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a pronunțat prin

Decizia nr. 921 din 18 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, departe de a contraveni prevederilor art. 44 din Constituție ce au ca obiect garantarea dreptului de proprietate, reglementarea legală dedusă controlului le dă expresie, întrucât împărțeala pe care o instituie, ca o condiție prealabilă imperativă a realizării creanței față de debitorul coproprietar, constituie o măsură de protecție a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor față de creditorul urmăritor.

Așa fiind, dispozițiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 44, inclusiv cu cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

În ceea ce privește dispozițiile art. 673^9 din Codul de procedură civilă, se constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 182 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 iunie 2003, Curtea a observat că textul de lege criticat pentru neconstituționalitate stabilește criteriile de care instanța trebuie să țină seama la formarea și atribuirea loturilor pentru realizarea împărțelii judiciare. Examinând aceste criterii legale, Curtea a reținut că existența lor este justificată rațional și obiectiv, având finalitatea de a îndruma instanța tocmai pentru a evita arbitrarul în formarea loturilor și atribuirea lor acelor părți care au un drept de proprietate comună. Textul criticat nu prevede, prin reglementarea criteriilor, niciun fel de inegalitate sau discriminare, întrucât, fără a se crea vreo diferențiere, este aplicabil tuturor părților, în aceeași măsură. În consecință, Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. 1 și art. 673^9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan-George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.