Decizia nr. 330/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rio Bucovina" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.735/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde avocatul autorului excepției, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.735/2/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rio Bucovina" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile criticate sunt "lacunare și dau dreptul organului fiscal să ia măsuri abuzive față de contribuabilul căruia îi atrage răspunderea solidară", contravenind dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. De asemenea, autoarea excepției consideră că textul de lege criticat "discriminează în mod evident pe cel chemat să răspundă solidar pentru că a dobândit de la un debitor active, față de terțul care nu plătește sumele datorate debitorului. (...) răspunderea solidară trebuind stabilită în limita culpei celui ce dobândește bunuri de la cel insolvabil". În continuare, arată că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 44 alin. (2) și (8) și art. 45 din Constituție.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, alegerea făcută de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie să achite obligațiile restante ale debitorului este justificată de legătura strânsă dintre acestea și debitorul declarat insolvabil, legătură creată în urma dobândirii în orice mod, cu rea-credință, de active de la debitor în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității sau a provocării, în calitate de administratori, asociați și acționari, a insolvabilității debitorului prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acestuia. Diminuarea patrimoniului persoanelor responsabile de starea de insolvabilitate a societății este, așadar, consecința firească a săvârșirii unor fapte culpabile, neputându-se reține că prevederile criticate încalcă dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitatea îl constituie dispozițiile

art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.

Textul criticat are următorul cuprins:

- Art. 27 alin. (1): "(1) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;

b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) și (8) referitoare la dreptul de proprietate privată și ale art. 45 referitoare la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 589 din 14 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, a statuat că dispozițiile

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

sunt constituționale. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că alegerea făcută de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie să achite obligațiile restante ale debitorului este justificată de legătura strânsă între acestea și debitorul declarat insolvabil. Aceasta deoarece au dobândit în orice mod, cu rea-credință, active de la debitor în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității sau au provocat în calitate de administratori, asociați și acționari insolvabilitatea debitorului prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acestuia ori dacă controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, în accepțiunea legii, caz în care patrimoniile acestora din urmă sunt atât de strâns legate cu cel al debitorului, încât de multe ori acestea chiar se identifică între ele.

Curtea a reținut că aceste texte de lege își găsesc aplicarea numai după data declarării insolvabilității debitorului potrivit art. 176 din cod, dată până la care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate, precum administratorul, asociații sau acționarii, pot face apărările pe care le consideră necesare pentru a evita situația ca societatea să fie declarată insolvabilă.

De asemenea, Curtea a reținut că textele criticate nu încalcă art. 44 alin. (1)-(3) din Constituție, din moment ce diminuarea patrimoniului persoanelor responsabile de starea de insolvabilitate a societății este consecința firească a săvârșirii unor fapte culpabile care au generat insolvabilitatea societății.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor

art. 45 din Constituție, prin Decizia nr. 1.099 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 2 octombrie 2009, Curtea a statuat că, prin dispoziția legală criticată, statul nu descurajează inițiativa privată, din contră, creează pârghii pentru deblocarea plății unor debite datorate în circuitul economic. Statul încurajează concurența loială și respectarea dispozițiilor legale în mecanismul complex al economiei de piață, astfel că, acesta îndestulându-se în condițiile art. 27 din Codul de procedură fiscală, crește posibilitatea creditorilor persoanei juridice aflate în ipoteza

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței de a se îndestula cu sume de bani cât mai apropiate de valoarea celor pe care le datorează debitorul.

Soluția pronunțată de Curtea Constituțională, precum și considerentele pe care aceasta s-a întemeiat își mențin valabilitatea și în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rio Bucovina" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.735/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2010.