Decizia nr. 510/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^3 alin. 1^1 și art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hylkatex" - S.R.L. din comuna Șura Mare în Dosarul nr. 657/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 657/306/2009, Judecătoria Sibiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^3 alin. 1^1 și art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Hylkatex" - S.R.L. din comuna Șura Mare într-o cauză civilă având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu Societatea Comercială "Electromec" - S.A. din Schitu Golești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 44 alin. (2), art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a), precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că, "în cazul în care împotriva unei persoane există un act juridic, altul decât o hotărâre judecătorească (care este adus în fața instanței pentru prima dată), și creditorul solicită învestirea cu formulă executorie, în cazul admiterii cererii debitorul este lipsit de orice cale de atac, în comparație cu situația în care cererea de învestire este respinsă, caz în care creditorului i se dă posibilitatea atacării încheierii cu recurs. [...] Executarea silită prin poprire, fără somație (în cazul în care aceasta este pornită în temeiul unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească) pune debitorul în fața faptului împlinit, respectiv blocarea și mai apoi debitarea contului bancar cu suma din titlu, fără a se aștepta rezultatele contestației la executare".

Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 373^3 alin. 1^1 și art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 373^3 alin. 1^1: "Încheierea prin care președintele instanței admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac.";

- Art. 454 alin. 1: "Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) referitoare la proprietatea privată, art. 45 privind libertatea economică, precum și cele ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, potrivit art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Acest text constituțional lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate.

De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părții să introducă contestația la executare, ceea ce oferă celor interesați sau vătămați, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat fără îndeplinirea condițiilor legale. Faptul că exercițiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestației la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al accesului liber la justiție. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac, și să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 247 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, și

Decizia nr. 664 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006.

De asemenea, prin

Decizia nr. 178 din 20 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004,

Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, și

Decizia nr. 181 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 martie 2006, Curtea a reținut că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple și rapide în vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca finalitate asigurarea celerității executării prestației la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor rațiuni și pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligațiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înființarea popririi fără obligația somării prealabile a debitorului. În condițiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoștință despre înființarea popririi, textul de lege criticat nu îngrădește în niciun fel accesul liber la justiție sau dreptul persoanei la apărare.

Cu privire la invocarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 135, Curtea a reținut că textele de lege criticate nu numai că nu nesocotesc îndatorirea fundamentală a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltării economiei de piață, ci, dimpotrivă, dau expresie dispoziției constituționale, astfel încât debitorul ar putea să își execute voluntar și cu bună-credință obligația certă, lichidă și exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanței, evitând distorsionarea raporturilor juridice comerciale, bazate pe libera inițiativă și concurență.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În fine, pentru aceleași argumente, Curtea constată că reglementările deduse controlului nu contravin nici art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^3 alin. 1^1 și art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hylkatex" - S.R.L. din comuna Șura Mare în Dosarul nr. 657/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2010.