Decizia nr. 426/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și a ordonanței de urgență a Guvernului, în ansamblul său, excepție invocată de Ionel Musteață în Dosarul nr. 13/264/2009 al Judecătoriei Murgeni.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 13/264/2009, Judecătoria Murgeni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și a ordonanței de urgență a Guvernului, în ansamblul său, excepție invocată de Ionel Musteață.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt neconstituționale, întrucât reglementarea infracțiunilor se face prin lege organică, iar nu prin ordonanță de urgență a Guvernului. Se arată, în acest sens, că "modalitatea neconstituțională în care a procedat Guvernul nu denotă altceva decât subrogarea puterii executive în drepturile și atribuțiile legislativului, fapt nepermis într-un stat de drept." Cât privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în ansamblul său, se susține că este neconstituțională în raport cu dispozițiile art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1) din Constituție, întrucât "legea specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe nu a dispus și de altfel nici nu putea să dispună ca Guvernul să emită norme juridice de incriminare și de pedepsire cu închisoarea a infracțiunilor, deoarece acest drept constituie atributul exclusiv al Parlamentului și apanajul legii organice." În plus, se mai arată că nu a fost expusă "nici situația, starea extraordinară ce a determinat Guvernul să recurgă la procedura de urgență a adoptării ordonanței."

Judecătoria Murgeni nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, reținând doar admisibilitatea acesteia.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate .

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia "(1)Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani", precum și ordonanța de urgență Guvernului, în ansamblul său.

În susținerea excepției se invocă dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 73 alin. (3) lit. h), art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1) și (4), cu raportare la art. 7 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, nu poate fi reținută susținerea autorului conform căreia este neconstituțională reglementarea unor infracțiuni printr-o ordonanță de urgență, nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție. În legătură cu acest aspect, în jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență (de exemplu,

Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).

Autorul excepției critică

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

în integralitatea sa, întrucât consideră că nu sunt îndeplinite cerințele constituționale pentru emiterea ordonanței de urgență, în sensul că nu a existat la data adoptării un caz excepțional care să o justifice. Analiza acestei susțineri trebuie făcută în lumina textului constituțional în vigoare la data emiterii ordonanței de urgență. Din conținutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

rezultă că dubla condiție a existenței cazului excepțional și a urgenței a fost îndeplinită conform cerințelor constituționale pentru adoptarea ordonanței de urgență criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită. Această concluzie se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit, legate de faptul că "amplificarea continuă a fenomenului infracțional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic și mai complex, a reclamat soluții viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancțiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracțiuni a unor noi fapte". Totodată, Guvernul a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulației pe drumurile publice sub forma unei ordonanțe de urgență "a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi și în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relațiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecințe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile țării. Promovarea în regim de urgență este determinată, nu în ultimul rând, și de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislației românești cu aquis-ul comunitar".

În acest sens Curtea s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, a cărei soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate, precum și considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și a ordonanței de urgență a Guvernului, în ansamblul său, excepție invocată de Ionel Musteață în Dosarul nr. 13/264/2009 al Judecătoriei Murgeni.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2010.