Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 602/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 și art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
6 mai 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 358 din 1 iunie 2010
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 8.687 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 și ale art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 10.106/99/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.106/99/2008, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 și ale art. 317 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Petru Cibotariu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neconstituțional, deoarece reglementarea nulității recursului în cazul nemotivării lui în termen privează partea de dreptul la un proces echitabil și de dreptul de a-și apăra interesele într-o cale de atac efectivă. Astfel, în situația recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate fără drept de apel, precum și în cazul calificării căii de atac ca fiind recurs (cazul în speță), ar trebui să se aplice procedura prevăzută de art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul că motivele de recurs să poată fi depuse până la prima zi de înfățișare. În ceea ce privește art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, se susține că este neconstituțional, deoarece prevede în mod expres o limitare a motivelor pentru care poate fi introdusă contestația în anulare.

Tribunalul Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, acesta îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curții, prevederile art. 306 alin. 1 și ale art. 317 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă. Din examinarea concluziilor scrise depuse în dosarul instanței de judecată de autorul excepției, precum și a considerentelor încheierii de sesizare, în care au fost consemnate textele de lege la care se referă excepția, rezultă că obiectul acesteia îl constituie, în ceea ce privește art. 317 din Codul de procedură civilă, numai alin. 1 pct. 2 al acestuia. Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 și ale art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

- Art. 306 alin. 1: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alineatul 2.";

- Art. 317 alin. 1 pct. 2: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

[...] 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență."

În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare, cu raportare la art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și la aceleași critici ca și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, Curtea a statuat, în esență, că, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanța sa sau principiilor și textelor constituționale de referință. Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Beles și alții contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut și se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere. Pentru aceste motive Curtea nu a reținut critica privind încălcarea art. 21 și 24 din Constituție, precum și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, prin

Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că nu poate să constate, așa cum solicită autorul excepției, incidența dispozițiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul celor ale art. 306 alin. 1 din același cod. Recalificarea căii de atac din apel în recurs și, în consecință, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare și de aplicare a legii ce aparține competenței instanței judecătorești, iar nu competenței instanței de contencios constituțional.

Tot astfel, dispozițiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare. În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 1.452 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009, și

Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte își mențin valabilitatea.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. 1 și ale art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 10.106/99/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta
_______

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.