Decizia nr. 605/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și a dispozițiilor

Legii nr. 49/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Costel Nănăuc în Dosarul nr. 4.435/303/2009 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.435/303/2009, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , precum și a dispozițiilor

Legii nr. 46/2006 , excepție ridicată de Costel Nănăuc în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, potrivit normelor constituționale invocate, infracțiunile și pedepsele se stabilesc de Parlament prin lege organică, iar art. 141 din Codul penal prevede că sunt norme penale doar dispozițiile din legi și decrete. Dispozițiile criticate sunt, prin urmare, neconstituționale, deoarece reglementează, pe calea ordonanței de urgență, o infracțiune. În opinia autorului excepției este exclusă adoptarea de ordonanțe de urgență în domeniul legii organice, iar legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este, la rândul său, neconstituțională.

Tribunalul București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției, acesta îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , precum și ale Legii "nr. 46/2006". Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare, precum și a concluziilor scrise depuse de autor în dosarul instanței de judecată, în care se menționează expres, cu privire la legea criticată, că aceasta este "de aprobare a

ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ", rezultă că obiect al excepției îl constituie

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și

Legea nr. 49/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, astfel încât cu privire la aceste texte, respectiv act normativ, Curtea urmează a se pronunța prin prezenta decizie.

Textele din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

criticate au următorul cuprins:

- art. 86: "(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancționează și persoana care încredințează cu știință un autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau (2) sau unei persoane care suferă de o boală psihică ori se află sub influența alcoolului sau a unor produse ori substanțe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora.";

- art. 87: "(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai și care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.

(3) Substanțele sau produsele stupefiante, precum și medicamentele cu efecte similare acestora se stabilesc de către Ministerul Sănătății Publice, iar lista acestora se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

(5) Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani."

În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, potrivit cărora infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se stabilesc prin lege organică.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai fost examinate de Curtea Constituțională în raport cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție. În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005 prin care Curtea, făcând referire la jurisprudența sa constantă în materie, a statuat că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență.

Pentru aceste motive, este neîntemeiată critica dispozițiilor

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , cât și a legii de aprobare a aceleiași ordonanțe de urgență, în sensul că normele imperative ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție ar exclude reglementarea, pe calea ordonanței de urgență, a infracțiunilor. Totodată, cu privire la critica dispozițiilor

Legii nr. 49/2006 , se constată că adoptarea acestei legi s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 115 alin. (5) teza finală din Constituție, potrivit cărora "Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)", acest din urmă text constituțional stabilind că "legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere".

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 86 și 87 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și a dispozițiilor

Legii nr. 49/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Costel Nănăuc în Dosarul nr. 4.435/303/2009 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2010.