Decizia nr. 395/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ministerul Finanțelor Publice în Dosarul nr. 7.076/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dna consilier juridic Mihaela Adelina Crețu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.076/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ministerul Finanțelor Publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 124 și art. 138 din Constituție, în măsura în care pot fi interpretate în sensul că instanțele judecătorești pot obliga autoritățile publice să efectueze acte administrative contrare normelor legale în vigoare sau de natură să modifice legea.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia în legătură cu excepția ridicată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 26 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) - Subiectele de sesizare a instanței:

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";

- Art. 18 alin. (1) - Soluțiile pe care le poate da instanța:

"(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației puterilor, ale art. 124 "Înfăptuirea justiției" și ale art. 138 - "Bugetul public național".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că motivarea excepției se bazează pe o ipoteză de interpretare și aplicare a textelor legale criticate, potrivit căreia "instanțele judecătorești pot obliga autoritățile publice să efectueze acte administrative contrare normelor legale în vigoare sau de natură să modifice legea". Un asemenea argument nu poate fi primit de Curtea Constituțională ca fiind un motiv de neconstituționalitate a textelor de lege examinate.

Potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție, "Justiția se înfăptuiește în numele legii", iar în temeiul alin. (3) al aceluiași text, "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Soluțiile pe care instanța de judecată le pronunță în rezolvarea cauzelor se pronunță, așadar, în numele legii, fiind temeinic justificate sub aspectul legalității, iar în cazul interpretării sau aplicării greșite a legii, persoanele vătămate pot apela la căile legale de atac.

Prevederile art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

constituie expresia dispozițiilor art. 52 din Legea fundamentală, în temeiul cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. În acest sens s-a pronunțat Curtea prin

Decizia nr. 226/2010

(nepublicată)*).

____________

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ministerul Finanțelor Publice în Dosarul nr. 7.076/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010.