Decizia nr. 226/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 842/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, deoarece motivarea autorului excepției vizează probleme de interpretare și aplicare a legii, aspecte ce nu intră în competența Curții Constituționale. În plus, textele de lege criticate au mai fost analizate în jurisprudența constituțională, astfel că acestea nu contravin normelor fundamentale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 842/59/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ministerul Justiției într-o acțiune în contencios administrativ având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale "în măsura în care acestea pot fi interpretate în sensul că instanțele pot obliga autoritățile publice la efectuarea unei operațiuni administrative prin care se încalcă legea sau prin care se tinde la modificarea legii". Astfel, precizează că admiterea acțiunii de contencios administrativ având ca obiect obligația de a face, în care autorul excepției are calitatea de autoritate pârâtă, echivalează cu încălcarea art. 138 din Constituție și a

art. 14 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, deoarece autoritatea pârâtă ar avea obligația de plată a unor sume care nu au prevederi bugetare, aceasta fiind contrar, totodată, și prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. O asemenea soluție a instanței judecătorești conduce, practic, la modificarea și completarea actelor normative care reglementează salarizarea personalului din sistemul justiției și obligarea Guvernului și Parlamentului la modificarea Legii bugetului de stat. Este amintită, în sprijinul celor arătate,

Decizia nr. 838/2009

a Curții Constituționale, prin care s-a reținut că "Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege (...)."

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că din conținutul dispozițiilor de lege criticate nu rezultă încălcarea prevederilor constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale. Instanța de judecată, în temeiul independenței și imparțialității, este competentă să decidă în baza probelor administrate și în conformitate cu legea, asupra legalității sau ilegalității actelor administrative și să decidă în privința soluțiilor care pot fi pronunțate, modalități specifice prin care se recunoaște dreptul pretins sau interesul legitim al persoanelor vătămate de o autoritate publică. Dispozițiile de lege criticate dau expresie dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 21 din Constituție, și nu au nicio legătură cu prevederile art. 1 alin. (4) și ale art. 138 din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 26 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) - Subiectele de sesizare a instanței: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";

- Art. 18 alin. (1) - Soluțiile pe care le poate da instanța: "(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."

În opinia autorului excepției, textele de lege menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației puterilor, art. 124 - Înfăptuirea justiției și ale art. 138 - Bugetul public național.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că motivarea excepției și susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

se bazează pe o ipoteză de interpretare și aplicare a textelor legale criticate, potrivit căreia instanțele de judecată, soluționând o acțiune în contencios administrativ având ca obiect obligația de a face, ar pronunța o soluție prin care "pot obliga autoritățile publice la efectuarea unei operațiuni administrative prin care se încalcă legea sau prin care se tinde la modificarea legii".

Or, un asemenea argument, ce are la bază ideea încălcării legii de către instanța de judecată odată cu soluționarea unei cauze și pronunțarea unei hotărâri, nu poate fi primit de Curtea Constituțională ca fiind un motiv de neconstituționalitate al textelor de lege examinate și constituie un aspect de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Totodată, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituție, "Justiția se înfăptuiește în numele legii", iar în temeiul alin. (3) al aceluiași text, "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Soluțiile pe care instanța de judecată le pronunță în rezolvarea cauzelor se pronunță, așadar, în numele legii, fiind temeinic justificate sub aspectul legalității, iar în cazul interpretării sau aplicării greșite a legii, persoanele vătămate pot apela la căile legale de atac. Dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

nu conțin elemente contrare prevederilor art. 1 alin. (4), art. 124 sau 138 din Constituție. Dimpotrivă, acestea constituie expresia dispozițiilor art. 52 din Legea fundamentală, care consacră "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", în temeiul căruia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 842/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2010.