Decizia nr. 1316/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 8.604/2/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 914D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.793D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 7.420/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 3.793D/2010 la Dosarul nr. 914D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.604/2/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de pârâtul Ministerul Justiției într-o cauză având ca obiect obligarea acestuia de a solicita Ministerului Finanțelor Publice deschiderea de credite pentru suma reprezentând diferența sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și de a repartiza aceste sume către reclamanta Curtea de Apel București.

Prin Încheierea din 3 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.420/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de pârâtul Ministerul Justiției într-o cauză având ca obiect obligarea acestuia de a solicita Ministerului Finanțelor Publice deschiderea de credite pentru suma reprezentând diferența sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și de a repartiza aceste sume către reclamanta Curtea de Apel Brașov.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției precizează că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 138 privind bugetul public național, "în măsura în care acestea pot fi interpretate în sensul că instanțele pot obliga autoritățile publice la efectuarea unei operațiuni administrative prin care să încalce legea, sau prin care se tindă la modificarea legii".

Astfel, obligarea de către o instanță de judecată de a face o operațiune administrativă contrară unei legi ridică problema încălcării principiului separației puterilor în stat. Prin admiterea acțiunii în cadrul căreia s-a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate, s-ar considera inaplicabile dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ceea ce echivalează cu modificarea și completarea unui act normativ, în speță, cel ce reglementează salarizarea personalului din sistemul justiției. În final, Ministerul Justiției susține că tocmai această conduită a instanțelor de judecată a fost declarată neconstituțională prin

Decizia Curții Constituționale nr. 838/2009 .

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției reprezintă o interpretare personală a acestuia, aspect reținut și în

Decizia Curții Constituționale nr. 1.613/2009 .

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate reprezintă expresia dispozițiilor art. 52 din Legea fundamentală.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea Curții de Apel Timișoara de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 1 și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Curtea observă că, din motivarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că autorul acesteia critică doar prevederile art. 1 alin. (1) și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , astfel cum reiese și din încheierea Curții de Apel București de sesizare a Curții Constituționale.

Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, așadar, prevederile art. 1 alin. (1) și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 26 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

Conținutul acestor prevederi de lege este următorul:

- Art. 1 alin. (1): Subiectele de sesizare a instanței

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."

- Art. 18 alin. (1) Soluțiile pe care le poate da instanța: "(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 138 privind bugetul public național.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 226 din 9 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010, s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1 alin. (1) și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate și în prezenta cauză.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că motivarea excepției și susținerea neconstituționalității dispozițiilor criticate din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

se bazează pe o ipoteză de interpretare și aplicare a textelor legale criticate, potrivit căreia instanțele de judecată, soluționând o acțiune în contencios administrativ având ca obiect obligația de a face, ar pronunța o soluție prin care "pot obliga autoritățile publice la efectuarea unei operațiuni administrative prin care se încalcă legea sau prin care se tinde la modificarea legii". Or, un asemenea argument, ce are la bază ideea încălcării legii de către instanța de judecată odată cu soluționarea unei cauze și pronunțarea unei hotărâri, nu poate fi primit de Curtea Constituțională ca fiind un motiv de neconstituționalitate al textelor de lege examinate și constituie un aspect de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Totodată, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituție, "Justiția se înfăptuiește în numele legii", iar în temeiul alin. (3) al aceluiași text, "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Soluțiile pe care instanța de judecată le adoptă în rezolvarea cauzelor se pronunță, așadar, în numele legii, fiind temeinic justificate sub aspectul legalității, iar în cazul interpretării sau aplicării greșite a legii, persoanele vătămate pot apela la căile legale de atac. Dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

nu conțin elemente contrare prevederilor art. 1 alin. (4), art. 124 sau 138 din Constituție. Dimpotrivă, acestea constituie expresia dispozițiilor art. 52 din Legea fundamentală, care consacră "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", în temeiul căruia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și

art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 8.604/2/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 7.420/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2010.