Decizia nr. 676/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Eugen Dincă în Dosarul nr. 13.997/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că textul de lege criticat este în acord cu dispozițiile din Legea fundamentală și din celelalte documente internaționale invocate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 13.997/63/2008, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Eugen Dincă, funcționar public, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unei decizii emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj prin care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al acestuia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că suspendarea raporturilor de serviciu în temeiul textului de lege criticat contravine prevederilor constituționale și convenționale care instituie prezumția de nevinovăție. Precizează că legea română omite necesitatea ocrotirii dreptului la un trai decent, întrucât nu impune obligativitatea asigurării unor măsuri compensatorii salariale minime pe perioada suspendării din funcție, astfel cum prevede "Regulamentul 96/2004 în materia funcționarilor publici comunitari".

Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, observând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:

- art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: (...)

m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);".

Dispozițiile art. 54 lit. h), la care face referire art. 94 alin. (1) lit. m), prevăd că poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește și condiția de a nu fi fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și ale art. 15 alin. (1) care consacră principiul universalității drepturilor și obligațiilor ce revin cetățenilor. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra constituționalității dispozițiilor de lege ce fac obiectul prezentei excepții s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, prin raportare la aceleași texte din Legea fundamentală și prin prisma unor critici similare. Dintre acestea pot fi amintite

Decizia nr. 247 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 13 aprilie 2010,

Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009, sau

Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010 , încă nepublicată*) în Monitorul Oficial al României. Curtea a constatat că textul de lege criticat este constituțional, statuând, cu acele prilejuri, că sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Or, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu sunt incidente prevederile constituționale și convenționale care instituie prezumția de nevinovăție, care va trebui însă respectată pe tot parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Totodată, Curtea a reținut că măsura suspendării din funcție se aplică tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale.

------------

a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010.

De asemenea, Curtea observă că stabilirea compatibilității prevederilor din legislația națională cu cele cuprinse în acte emise de instituțiile Uniunii Europene nu poate fi realizată de instanța de contencios constituțional, ci revine, în cadrul operațiunii de interpretare și aplicare a legii, judecătorului învestit cu soluționarea litigiului în cursul soluționării căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, se impune menținerea aceleiași soluții și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Eugen Dincă în Dosarul nr. 13.997/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2010.