Decizia nr. 539/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale

art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Titi Stoean în Dosarul nr. 1.707/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, care formează obiectul Dosarului nr. 8.117D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 8.118D/2009, nr. 8.198D/2009, nr. 8.199D/2009, nr. 8.261D/2009 și nr. 8.538D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale

art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, precum și doar cele ale art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) din aceeași lege.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că doamna Magdalena Luminița Mogoșeanu, autoarea excepției ce formează obiectul Dosarului nr. 8.538D/2009, a transmis o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public se opune amânării cauzei, apreciind că, de la data ridicării excepției de neconstituționalitate până la termenul de față stabilit pentru soluționarea acesteia, a trecut un interval de timp suficient de lung pentru ca autoarea acesteia să își asigure apărarea.

Deliberând, Curtea respinge cererea, considerând că nu se justifică amânarea cauzei în condițiile art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 8.118D/2009, nr. 8.198D/2009, nr. 8.199D/2009, nr. 8.261D/2009 și nr. 8.538D/2009 la Dosarul nr. 8.117D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 30 septembrie 2008, 28 octombrie 2009, 10 noiembrie 2009 și 26 noiembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II în dosarele nr. 1.707/105/2008 și 1.708/105/2008, de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 2.687/90/2009 și nr. 1.466/90/2009, de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.703/90/2009 și de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 15.177/63/2008, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale

art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, respectiv doar a art. 86 alin. (2) și art. 94 alin. (1) lit. m) din aceeași lege.

Excepțiile au fost ridicate de Titi Stoean, Gheorghe Neagu, Tania Olteanu, Adrian Căpraru și Magdalena Luminița Mogoșeanu în cauze având ca obiect anularea unor decizii de suspendare a raporturilor de serviciu ale acestora.

În motivările excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că suspendarea de drept a raporturilor de serviciu doar ca urmare a trimiterii în judecată a funcționarului public, înainte deci de stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nesocotește prezumția de nevinovăție, de care o persoană beneficiază pe tot parcursul procesului penal. De asemenea, se creează o stare de discriminare între diferite categorii de funcționari publici aflați în aceeași situație și se afectează, totodată, dreptul la muncă și dreptul la un nivel de trai decent al funcționarului, acesta pierzând singura sursă de venit, respectiv salariul primit de la angajator, dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la măsuri de protecție socială.

Instanțele care au sesizat Curtea Constituțională consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, menținându-și valabilitatea considerentele deciziilor deja pronunțate de Curtea Constituțională în această materie. Adaugă că, în cuprinsul

Legii nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, care completează, în mod corespunzător, reglementările privind drepturile funcționarilor publici prevăzute în

Legea nr. 188/1999 , se regăsesc reglementări în concordanță cu legislația funcționarilor publici ai Comunității Europene, care asigură, ca măsură de protecție socială, un anumit nivel de subzistență pe perioada suspendării raporturilor de serviciu.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Pentru a stabili obiectul excepției, Curtea observă că, deși în încheierile de sesizare pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II se precizează că obiect al excepției l-ar constitui și prevederile

art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 , în realitate, acest text reprezintă doar o normă de trimitere, față de care autorii nu formulează vreo critică, ci îl au în vedere doar pentru a argumenta pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) și

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 . Așadar, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 86 alin. (2) și

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 86 alin. (2): "(2) În cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține.";

- Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: (...)

m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h)."

Dispozițiile

art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 , la care fac referire art. 94 alin. (1) lit. m) și art. 86 alin. (2), prevăd că poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește și condiția de a nu fi fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 23 alin. (11) care instituie prezumția de nevinovăție, ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 41 alin. (1) și (2) care garantează dreptul la muncă și protecția socială a muncii și ale art. 47 privind dreptul la un nivel de trai decent.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză și prin prisma unor critici similare, iar prin

Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008,

Decizia nr. 481 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2008 și

Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009 instanța de contencios constituțional a respins excepția ca neîntemeiată.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că măsura suspendării din funcție se aplică tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, astfel că nu a putut fi reținută critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 41 din Constituție privind dreptul la muncă, Curtea a reținut că și aceasta este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte, măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a funcționarului public pentru infracțiuni de o gravitate deosebită.

De asemenea, prin

Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, Curtea a reținut că sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Or, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nerespectării prezumției de nevinovăție, care va trebui, însă, respectată, pe tot parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Totodată, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 47 din Constituție, observând, în acest sens, că, potrivit

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , dacă instanța judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcția publică încetează, iar funcționarul public respectiv își va relua activitatea în funcția publică deținută anterior și îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

În ceea ce privește dispozițiile art. 34 din Legea fundamentală referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății acestea nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (2) și

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Titi Stoean și Gheorghe Neagu în dosarele nr. 1.707/105/2008 și, respectiv, nr. 1.708/105/2008 ale Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, de Tania Olteanu și Adrian Căpraru în dosarele nr. 2.687/90/2009 și, respectiv, nr. 1.466/90/2009 ale Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, de Adrian Căpraru în Dosarul nr. 2.703/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și de Magdalena Luminița Mogoșeanu în Dosarul nr. 15.177/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2010.