Decizia nr. 762/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 131^2 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 8/1996 14 martie 1996 (prevederi anume) privind dreptul de autor și drepturile conexe
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 8/1996 14 martie 1996 (prevederi anume) privind dreptul de autor și drepturile conexe
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 131^2 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Română de Televiziune și de Asociația Română de Comunicații Audiovizuale în fața Completului de arbitraj al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției Asociația Română de Comunicații Audiovizuale, prin directorul executiv, precum și partea Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, prin avocatul Andreea Iulia Stratulă, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Apărătorul părții Uniunea Producătorilor de Fonograme din România se opune acordării unui nou termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii pentru amânarea judecării cauzei, având în vedere timpul scurs de la sesizarea Curții cu excepția de neconstituționalitate.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul autorului susține excepția astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată.
Apărătorul părții Uniunea Producătorilor de Fonograme din România solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât aceasta nu a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau a unei instanțe de arbitraj comercial. Pe fond, apreciază că excepția este neîntemeiată și depune concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Reprezentantul autorului depune concluzii scrise în vederea admiterii excepției, solicitând amânarea pronunțării deciziei Curții.
În conformitate cu dispozițiile art. 260 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererea de amânare a pronunțării.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 215R din 16 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.824/2/2009, Curtea de Apel București Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis recursul formulat împotriva încheierii prin care Completul de arbitraj al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 131^2 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Română de Televiziune și de Asociația Română de Comunicații Audiovizuale în cadrul unei proceduri de arbitraj în fața Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că dispozițiile de lege criticate reglementează o procedură administrativ-jurisdicțională obligatorie și contra cost, fapt ce îngrădește dreptul liberului acces la justiție, deoarece părțile sunt ținute să urmeze această procedură, neputându-se adresa în mod liber justiției pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime ale acestora. Apreciază că se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât, în situația în care nu achită onorariul arbitrilor, părțile sunt lipsite de posibilitatea de a-și exercită drepturile procesuale. Consideră că teza a treia a alin. (9) al art. 131^2 contravine prevederilor art. 129 din Constituție, deoarece împotriva hotărârii curții de apel nu se poate exercita calea recursului, astfel încât nu se asigură respectarea dublului grad de jurisdicție. Arată că, în urma arbitrajului obligatoriu, completul arbitral pronunță o hotărâre arbitrală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind opozabilă tuturor utilizatorilor, inclusiv celor ce nu au participat la negociere și arbitraj, astfel încât procedura arbitrajului pentru adoptarea hotărârii reprezintă o jurisdicție administrativă, care ar trebui să fie facultativă și gratuită, iar nu una obligatorie și contra cost.
Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că procedura arbitrajului reglementată de legea drepturilor de autor are un caracter jurisdicțional, reprezentând o varietate a arbitrajului civil. În privința efectelor sale juridice, hotărârea arbitrală este asimilată unei hotărâri judecătorești, potrivit art. 363 din Codul de procedură civilă, putând fi atacată în fața instanței specializate în drept civil. Consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de către autorii excepției.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că actele comisiei de arbitraj sunt acte juridice cu caracter jurisdicțional, fără a fi însă acte administrative, întrucât comisia de arbitraj nu se încadrează în categoria autorităților publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea contenciosului administrativ. Apreciază că reglementarea unei singure căi de atac la instanța de judecată împotriva unei hotărâri arbitrale, în domeniul special al protecției dreptului de autor și a drepturilor conexe, nu contravine principiului accesului liber la justiție. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții în materie.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Arată că acestea nu încalcă prevederile din Constituție invocate și face referire, în acest sens, la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 131^2 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum a fost modificată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005
pentru modificarea și completarea
privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, și prin
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005
pentru modificarea și completarea
privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, având următorul conținut: "(3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situații:
a) entitățile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părți;
b) cele două părți aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1);
c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat colectorului unic.
(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părțile în vederea desemnării, prin tragere la sorți, a 5 arbitri titulari, care vor constitui completul de arbitraj, și a 3 arbitri de rezervă. Aceștia din urmă îi vor înlocui, în ordinea tragerii la sorți, pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorți se face și în cazul absenței părților convocate.
(5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data desemnării arbitrilor, convoacă la sediul său arbitrii desemnați și părțile, în vederea constituirii completului de arbitraj. Completul de arbitraj stabilește: onorariul brut, prin negociere cu părțile, primul termen, dar nu mai târziu de 5 zile, precum și locul arbitrajului și informează părțile.
(6) Cele două părți aflate în arbitraj, organismele de gestiune colectivă și, respectiv, utilizatorii sau alți plătitori contribuie în mod egal la plata onorariului. Sumele se depun la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, înainte de primul termen de arbitraj. Neplata în termen atrage decăderea părții care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii pe durata arbitrajului.
(7) Arbitrii au obligația ca în termen de 30 de zile de la primul termen al arbitrajului să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor hotărârea cuprinzând forma finală a metodologiilor supuse arbitrajului, în vederea comunicării către părți. În mod excepțional, arbitrii pot solicita, motivat, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile. Arbitrii își pot ridica onorariul de la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor numai după depunerea hotărârii arbitrale.
(8) Hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părților de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și nu se pot acorda reduceri la plata remunerațiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate.
(9) În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale, părțile pot face apel împotriva acesteia la instanța Curții de Apel București, care se va pronunța asupra cauzei în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunțarea soluției cu privire la menținerea sau modificarea metodologiilor. Soluția Curții de Apel București este definitivă și irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării."
Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, autorii consideră că textele de lege criticate contravin și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 131^2 alin. (3) și (9), Curtea s-a mai pronunțat, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale pretins a fi încălcate. Astfel, prin
Decizia nr. 661 din 8 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, și prin
Decizia nr. 88 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 8 martie 2006, Curtea a constatat că reglementarea unei singure căi de atac la instanța de judecată împotriva unei hotărâri arbitrale, în domeniul special al protecției dreptului de autor și a drepturilor conexe, nu contravine principiului constituțional al accesului liber la justiție. Sub acest aspect, Curtea a reținut în jurisprudența sa, de exemplu, în
Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul constituțional al liberului acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime nu are semnificația accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac și nici la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. Mai mult, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975) s-a statuat că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut". S-a arătat că, "fiind vorba de un drept pe care Convenția l-a recunoscut fără să-l definească în înțelesul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept". Pentru aceleași considerente nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 129 din Constituție, referitoare la folosirea căilor de atac. Hotărârea arbitrală este un act juridic cu caracter jurisdicțional, care, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură civilă, este asimilată unei hotărâri judecătorești în ceea ce privește efectele, chiar dacă membrii completului arbitral nu sunt judecători, în sensul art. 124 și 125 din Constituție, iar instituirea unei singure căi de atac împotriva acesteia reprezintă o regulă procedurală specială, reglementată de legiuitor, în temeiul atribuțiilor sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.
De asemenea, în cuprinsul
Deciziei nr. 1.061 din 14 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 7 august 2009, Curtea a constatat că întreaga procedură de negociere a metodologiilor este constituțională, asigurând atât garantarea accesului la justiție, prin instituirea căii de atac împotriva hotărârii arbitrale, cât și controlul judecătoresc asupra unui act administrativ, deciziile Oficiului Român pentru Drepturi de Autor putând fi atacate la instanța de contencios administrativ, ceea ce s-a și întâmplat în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Împrejurarea că nu toți utilizatorii pot uza de calea de atac a apelului prevăzută la
art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 , deoarece nu au participat la negocieri, nu este de natură a califica textele de lege criticate ca fiind neconstituționale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile citate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 131^2 alin. (3)-(9) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Română de Televiziune și de Asociația Română de Comunicații Audiovizuale în fața Completului de arbitraj al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010.
PREȘEDINTE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Toma
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.