OG nr. 116/1998

Regimul special maritim instituit prin prezenta ordonanță se aplică pentru activitatea de transport maritim internațional de mărfuri și de persoane, efectuată cu nave maritime autopropulsate.

Activitatea de transport maritim internațional poate fi desfășurată numai de companii de navigație care dețin, în totalitate, nave aflate în proprietate sau navlosite ca nave nude (bareboat), pe o perioadă de cel puțin un an, înmatriculate în registrul matricol al căpităniei de port stabilite de Ministerul Transporturilor.

Prin navlosirea unei nave, ca nava nudă, se înțelege închirierea navei în baza unui contract specific de "bareboat", încheiat între proprietarul navei și un navlositor, denumit în continuare operator, în scopul folosirii navei pentru o perioadă determinata de timp.

În baza contractului de navlosire prevăzut la alin. (1), operatorul primește dreptul de posesie și de folosință completa în exploatarea maritima comercială a navei, inclusiv dreptul de a angaja comandantul și echipajul navei pe durata contractului.

Pe durata contractului de navlosire sunt în sarcina operatorului, între altele:

a) plata chiriei către proprietar în cuantumul și modalitățile stabilite prin contractul de navlosire;

b) întreținerea navei și efectuarea reparațiilor, cu excepția reparațiilor și inlocuirilor necesare datorate unor vicii ascunse, care vor face obiectul unor înțelegeri între părți;

c) cheltuielile de exploatare a navei;

d) asigurarea navei;

e) recrutarea echipajului, plata salariilor și, după caz, a diurnelor, hrana și condițiile de viața la bord;

f) constituirea de garanții în vederea plății salariilor și a altor drepturi bănești pentru echipaj.

Pe toată durata contractului de navlosire proprietarul își păstrează dreptul de dispoziție asupra navei, are drept de control asupra modului în care se asigura integritatea navei și respectarea de către operator a tuturor clauzelor contractuale.

Creditorii operatorului se vor indrepta în egala măsura împotriva proprietarului navei pentru datoriile contractate de operator și neonorate de către acesta. Termenul de prescripție pentru creanțele decurgând din activitatea de transport maritim internațional este de 5 ani de la data stabilirii obligației de plată.

Companiile de navigație care sunt înregistrate în regimul special maritim sunt obligate la plata unei taxe anuale pe tonajul net al fiecărei nave aflate în operarea sa.

În cazul în care o companie de navigație operează o nava navlosita ca nava nudă, proprietate a unei alte companii de navigație înregistrate în regimul special maritim, obligația la plata a taxei anuale pe tonajul net revine companiei care operează nava.

Taxa anuală pe tonajul net al navelor se va face venit la bugetul de stat. Metodologia de calcul al taxei anuale pe tonajul net al navelor și al altor taxe este prevăzută în anexa la prezenta ordonanță.

Taxa anuală pe tonajul net al navelor se poate plati integral, la începutul anului, sau în cote semestriale, înainte de începerea fiecărui semestru. Pentru navele nou introduse în regimul special maritim, cota semestriala se plătește integral la data înscrierii mențiunii, prevăzută la art. 10 alin. (5), pentru semestrul în curs.

Neplata taxei anuale pe tonajul net la termenul legal atrage perceperea de majorări de întârziere, potrivit legislației fiscale în vigoare.

Evidenta companiilor de navigație care au solicitat funcționarea în regim special maritim și care îndeplinesc condițiile de funcționare în acest regim se face prin înregistrare în registrul de regim special maritim, ținut de Ministerul Transporturilor.

Pentru înregistrarea companiilor de navigație în registrul de regim special maritim, se percepe taxa prevăzută la lit. B din anexa la prezenta ordonanță.

Taxa se plătește anticipat și constituie venit la bugetul de stat.

Neefectuarea operațiunii de înregistrare în registrul de regim special maritim, ulterior perceperii taxei, atrage restituirea acesteia.

Evidenta navelor aflate în proprietatea companiilor de navigație prevăzute la alin. (1) sau care sunt operate de acestea se face prin înscrierea mențiunii în registrul matricol al navelor, ținut de căpitănia de port stabilită de Ministerul Transporturilor. Companiile de navigație vor solicita înscrierea acestei mențiuni cu avizul prealabil al Ministerului Transporturilor.

În registrul de regim special maritim se înregistrează denumirea și sediul, capitalul social, numărul de înmatriculare la Oficiul registrului comerțului, codul fiscal, numele, adresa și cetățenia acționarilor principali, ale directorilor și administratorilor companiei de navigație.

Punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe și administrarea regimului special maritim se vor face de către Ministerul Transporturilor prin Inspectoratul Navigației Civile.

Serviciile prestate de Inspectoratul Navigației Civile sunt considerate servicii publice și se prestează pentru companiile de navigație, la cererea acestora, contra unor taxe și tarife prevăzute în anexa la prezenta ordonanță.

Forma și conținutul documentelor utilizate în cadrul regimului special maritim sunt stabilite prin ordin al ministrului transporturilor.

Pentru a fi admisă sa funcționeze în regimul special maritim, compania de navigație trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a) să fie înființată ca persoana juridică română și organizată ca societate comercială;

b) să aibă ca obiect de activitate numai transportul maritim de mărfuri și/sau de persoane;

c) sa îndeplinească toate cerințele impuse de acordurile și convențiile internaționale la care România este parte, aplicabile transportului maritim; dovada conformitatii se face cu certificate eliberate de către Ministerul Transporturilor.

La înregistrarea în regimul special maritim, companiei de navigație i se eliberează un certificat de funcționare în regimul special maritim, certificat care reprezintă și autorizația de funcționare prevăzută de reglementările privind navigația civilă.

Retragerea certificatului de funcționare în regim special maritim și radierea din registrul de regim special al companiilor de navigație se fac în următoarele situații:

a) la cererea companiei de navigație;

b) când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 13 alin. (1);

c) când numărul rapoartelor, având ca obiect deficiente majore care au condus la reținerea navelor, rezultate în urma inspecțiilor făcute de autoritățile competente din țara sau din porturile străine, la navele companiei de navigație, primite de către Inspectoratul Navigației Civile, dovedesc nerespectarea sistematica a cerințelor convențiilor internaționale la care România este parte;

d) la sesizarea proprietarului navei asupra nerespectării de către operator a prevederilor art. 4 alin. (3), art. 17 și art. 20 alin. (2) sau când se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 14;

e) când a fost dovedită prin hotărâre definitivă de condamnare săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, prin efectuarea, cu știința, de înregistrări inexacte, precum și omisiunea, cu știința, a înregistrărilor în contabilitate având drept consecința denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale care se reflecta în bilanțul contabil al companiei de navigație.

Constatarea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) se face de către personalul cu atribuții de inspecție și control din cadrul Ministerului Transporturilor și Inspectoratului Navigației Civile, iar a celor prevăzute la alin. (1) lit. d) se face de către proprietarul navei, respectiv de către personalul cu atribuții de inspecție și control din cadrul Ministerului Transporturilor, Ministerului Finanțelor și Inspectoratului Navigației Civile, prin acte de constatare sau de verificare.

Comandantul, șeful mecanic și secundul fiecărei nave trebuie să fie cetățeni români care dețin brevete eliberate de Ministerul Transporturilor.

Personalul navigant, în afară personalului prevăzut la alin. (1), trebuie să fie format în proporție de cel puțin 50% din cetățeni români care dețin brevete sau certificate de capacitate eliberate de Ministerul Transporturilor.

Personalul navigant străin trebuie să dețină certificate în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte, eliberate de către autoritățile maritime din țările care au ratificat sau au aderat la acestea.

Personalul navigant străin este imbarcat la bordul navelor operate în regimul special maritim de către compania de navigație, în baza unei cereri adresate, în timp util, Inspectoratului Navigației Civile, care va emite un document de conformitate. Cererea va fi însoțită de următoarele documente:

a) brevetul sau certificatul de capacitate;

b) contractul de angajare;

c) certificatul de sănătate.

În situații temeinic justificate, Inspectoratul Navigației Civile poate aproba utilizarea de personal străin pentru funcțiile prevăzute la alin. (1) sau peste proporția prevăzută la alin. (2), pentru o perioadă de cel mult 90 de zile.

Contractele de muncă ale personalului navigant se încheie cu respectarea condițiilor stipulate de legislația română și convențiile internaționale la care România este parte și se înregistrează la instituțiile prevăzute de lege, precum și la căpitănia de port stabilită de Ministerul Transporturilor.

Compania de navigație este obligată să asigure condițiile de viața și de hrana la bordul navelor pe toată durata serviciului, în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte și cu legislația română aplicabilă.

Timpul normal de muncă la bordul navelor nu va fi mai mare de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe săptămâna.

Timpul suplimentar de muncă trebuie să fie calculat astfel încât numărul total de ore lucrate sa nu depășească 14 ore pe zi. Media numărului total de ore lucrate nu trebuie să depășească 56 de ore pe săptămâna pe o perioadă de cel mult un an.

Plata pentru orele de muncă suplimentare se va stabili de comun acord de către părți.

Din Fondul la dispoziția Guvernului, constituit din vărsăminte din privatizare, prin hotărâre a Guvernului, se poate finanta achiziționarea unor nave maritime de transport, cuprinse în programul de dezvoltare prevăzut la art. 24, în limita a 25% din prețul de achiziție al acestora.

Aceasta finanțare se asigura în completarea surselor constituite de către compania de navigație și este nerambursabilă, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 34.

În programele de dezvoltare se vor cuprinde achizitionari de nave maritime de transport care pot funcționa în regimul special maritim.

Pentru navele care se vor construi în santierele navale din țara, documentația tehnica va fi avizată de o societate de clasificare agreată de Ministerul Transporturilor, care va emite certificatul de clasa și certificatele de conformitate prevăzute de convențiile internaționale la care România este parte.

Pentru navele care se vor achizitiona din import documentația va fi avizată de o societate de clasificare agreată de Ministerul Transporturilor, care va emite și certificatul de clasa, iar certificatele de conformitate cu convențiile internaționale aplicabile vor fi emise de Ministerul Transporturilor sau de alte organe ale administrației centrale de stat abilitate prin lege, de Registrul Naval Roman sau de o organizație cunoscută de Ministerul Transporturilor.

Suma alocata pentru fiecare nava, prin programul anual de dezvoltare, se considera ca plata datorată de către compania de navigație șantierului naval constructor sau furnizorului, înainte de livrarea navei, și se va putea elibera de Ministerul Transporturilor o dată cu înmatricularea navei în registrul matricol al navelor și emiterea certificatului de naționalitate.

Aceasta suma se va menționa în registrul matricol în care va fi înmatriculată nava și în certificatul de naționalitate al navei sub forma de gaj/ipoteca a statului exigibilă numai în interiorul a 8 ani de la data înscrierii.

La încheierea termenului de 8 ani, dacă nu a intervenit nici una dintre situațiile prevăzute la art. 34, gajul/ipoteca se radiază, alocația fiind considerată stinsă.

Sumele nefolosite până la data de 31 decembrie a fiecărui an vor fi returnate bugetului de stat, iar compania de navigație va putea beneficia de o noua alocație numai în baza unui alt program anual de dezvoltare a capacității de transport maritim.

Pentru alocația nefolosita compania de navigație va plati penalități stabilite prin contractul prevăzut la art. 31.

Compania de navigație maritima care a beneficiat de sprijinul statului prin programele de dezvoltare are obligația sa păstreze nava înmatriculată în regimul special maritim cel puțin 8 ani și sa o asigure corespunzător valorii sale pentru corp și mașini pentru toată această perioadă.

Înstrăinarea sau scoaterea navei din regimul special maritim înainte de termenul de 8 ani va atrage după sine rambursarea către bugetul de stat a sumei primite.

În cazul în care compania de navigație care a beneficiat de sprijinul statului se desființează prin procedura falimentului, înainte de 8 ani de la eliberarea certificatului de naționalitate al navei, statul este îndreptățit să-și recupereze sumele alocate prin programele de dezvoltare, întocmai ca o banca finanțatoare.

În situația pierderii totale a navei în caz de forta majoră, înainte de termenul de 8 ani, compania de navigație va vărsa la bugetul de stat cota-parte din valoarea recuperată de la asigurator, corespunzătoare părții din prețul navei acoperite de alocația primită prin programul de dezvoltare.

Gajarea/ipotecarea navei, realizată cu sprijinul statului, în interiorul a 8 ani de la data înscrierii alocației ca gaj/ipoteca a statului, se poate face numai cu acordul Ministerului Transporturilor.