Decizia nr. 722/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278, art. 278^1 și art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278, art. 278^1 și art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Olariu în Dosarul nr. 11.589/245/2008 al Judecătoriei Iași - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar autorul excepției a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca nefondată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și 278^1 din Codul de procedură penală și ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală, deoarece autorul nu evocă o veritabilă critică de constituționalitate, ci este nemulțumit de consecințele practice ale textului.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 11.589/245/2008, Judecătoria Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278, art. 278^1 și art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Olariu în dosarul de mai sus.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale ale art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21, deoarece împiedică exercitarea rolului activ al organelor de urmărire penală și reprezintă o suprimare a accesului liber la justiție, prin aceea că persoana vătămată nu poate apela la revizuirea hotărârii.
Cât privește dispozițiile art. 278 și 278^1 din Codul de procedură penală, autorul excepției susține că acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 21, 61 și 124, deoarece o persoană care respectă dispoziția art. 278^1 alin. 2 din același cod poate fi pusă în situația de a-i fi respinsă plângerea în situația în care prim-procurorul soluționează cererea după trecerea termenului de 20 de zile și deoarece art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală limitează cercetarea judecătorească doar la actele și lucrările dosarului și la înscrisurile noi, împiedicând verificarea legalității rezoluției pronunțate.
Totodată, autorul relevă o seamă de nemulțumiri referitoare la situația în care plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată este soluționată nu de prim-procuror, ci de adjunctul acestuia, ori referitoare la situația în care plângerea formulată în temeiul art. 278 din Codul de procedură penală este soluționată numai cu privire la unele persoane cercetate și numai cu privire la unele dintre infracțiuni.
Judecătoria Iași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 cu denumirea marginală Plângerea contra actelor procurorului, art. 278^1 cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată și art. 10 lit. g) cu denumirea marginală Cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
1. Cât privește nemulțumirea referitoare la posibilitatea părții interesate de a i se respinge plângerea formulată în fața instanței de judecată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror ori la limitarea cercetării judecătorești doar la actele și lucrările dosarului ori la înscrisuri noi, Curtea arată că prin numeroase decizii a răspuns unor astfel de nemulțumiri, statuând următoarele:
Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 54 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, statuând că "limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate, sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Așa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală fiind în sine o garanție a realizării acestui drept.
De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv «înscrisuri noi»."
De asemenea, prin
Decizia nr. 524 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, statuând că "art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanței de judecată competente atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului, așadar o concretizare a dispozițiilor constituționale privind dreptul de acces liber la justiție. În vederea garantării dreptului la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, legiuitorul a prevăzut în mod expres, în cuprinsul art. 278^1 din Codul de procedură penală, dreptul persoanei vătămate de a formula plângere direct la instanța de judecată în cazul în care procurorul nu se conformează prevederilor art. 277 din Codul de procedură penală, potrivit cărora «procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată». Astfel, în conformitate cu art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, «în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile». Așa fiind, este neîntemeiată critica potrivit căreia eventuala nesoluționare a plângerii de către procuror sau soluționarea cu întârziere a acesteia ar avea drept consecință împiedicarea accesului la justiție, câtă vreme termenul de formulare a plângerii la instanță curge, în ipotezele arătate, de la data expirării termenului legal de soluționare a acesteia de către procuror."
De asemenea, prin
Decizia nr. 1.212 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 octombrie 2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că "prevederile legale criticate se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate și nu sunt de natură a afecta în vreun fel exercițiul vreunui drept ori al unei libertăți.
Curtea constată că accesul la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal este asigurat, părțile având posibilitatea să își apere drepturile și interesele în cursul judecății prin mijloacele prevăzute de lege și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure accesul la justiție în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror (și nicidecum temeinicia și legalitatea actelor prin care procurorul ierarhic superior a soluționat ori nu plângerea), pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise, înfățișate instanței de părțile în proces.
În limitele obiectului acestor categorii de cauze, părțile, depunând un minim de diligență pentru prezervarea dreptului conferit de textul legal criticat, se pot plânge împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată, având, iată, posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât și aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluția emisă de procuror."
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, motivele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Cât privește celelalte critici referitoare la art. 278 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, Curtea constată că nu pot fi primite, întrucât vizează modul de interpretare și de aplicare a legii de către persoanele abilitate a o face în cadrul soluționării litigiului.
2. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală, Curtea arată că, în esență, autorul excepției nu critică acest articol pentru ceea ce conține, ci pentru consecințele posibile ce decurg din el, deoarece, prin împlinirea termenului de prescripție al răspunderii penale, făptuitorul, care a făcut afirmații neadevărate într-o altă cauză penală, nu mai este cercetat. Prin urmare, autorul excepției nu se mai poate apăra împotriva unei declarații ce a fost validată de organele de urmărire penală și care, prin intervenția unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, nu mai poate fi înlăturată.
După cum se poate observa, prin invocarea acestei excepții, autorul tinde la a solicita Curții Constituționale un raport de expertiză ce îmbracă forma unei strategii de apărare. Or, o asemenea competență nu cade în sarcina instanței de contencios constituțional. În plus, Curtea Constituțională a reafirmat cu prilejul unor ocazii numeroase că valorificarea probelor obținute în faza de urmărire penală nu se face tale quale. Probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedură penală, o valoare dinainte stabilită și aprecierea lor se face de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate și în scopul aflării adevărului. De aceste obligații este ținută și instanța de judecată în faza de cercetare judecătorească, care, după analizarea greutății unei declarații de martor susceptibile de vicii, va proceda în consecință.
În plus, prescripția, ca una dintre cauzele care înlătură răspunderea penală a faptei, produce efecte juridice mai restrânse față de altele, în sensul că vizează numai consecințele principale (pedepsele principale), neîntinzându-se asupra faptei penale și asupra existenței infracțiunii. Așa fiind, cauzele care înlătură răspunderea penală nu se confundă cu cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, întrucât numai acestea din urmă înlătură în primul rând infracțiunea și numai în al doilea rând răspunderea penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278, art. 278^1 și art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Olariu în Dosarul nr. 11.589/245/2008 al Judecătoriei Iași - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.