Decizia nr. 724/2010

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 al cap. I și

art. 18^1 alin. (3) al cap. V^1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Puiu Șerban și Ecaterina-Alexandra Carneanu în Dosarul nr. 24.758/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorii excepției, prin avocații George Tudor și Bogdan Dumitru, cu împuternicire la dosar. Lipsește partea statul român, prin Ministerul Finanțelor, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentanții autorilor solicită admiterea excepției, astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată, sens în care depun note scrise, însoțite de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 24.758/3/2008, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 al cap. I și

art. 18^1 alin. (3) al cap. V^1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Puiu Șerban și Ecaterina-Alexandra Carneanu într-o acțiune civilă având ca obiect

Legea nr. 10/2001 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că dispozițiile de lege criticate limitează exercitarea dreptului la o justă despăgubire bănească pentru imobilul preluat abuziv de către statul român, egală cu valoarea de piață a acestuia. Arată că, în conformitate cu textele criticate, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit

Legii nr. 247/2005

cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Consideră că o dreaptă despăgubire, în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ar fi restituirea în natură a terenului sau despăgubiri bănești egale cu valoarea de piață a imobilului.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu instituie un caz de restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale și nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală care ocrotesc proprietatea privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 al cap. I și

art. 18^1 alin. (3) al cap. V^1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93 din 26 septembrie 2007

pentru modificarea și completarea titlului VII din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 1 octombrie 2007, având următorul conținut:

- Art. 1 al cap. I: "(1) Prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999

privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 66/2004 , cu modificările ulterioare.

(2) Dispozițiile prezentului titlu sunt aplicabile și despăgubirilor propuse prin decizia motivată a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul ministrului finanțelor publice, în temeiul

art. 32 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 .

(3) Despăgubirile acordate în baza

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege.";

- Art. 18^1 alin. (3) al cap. V^1: "Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa:

a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» sau

b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile art. 14^1 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul «Proprietatea»."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile titlului VII al

Legii nr. 247/2005

în integralitatea lui au mai fost supuse controlului Curții Constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 1.241 din 6 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, Curtea a reținut că este opțiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa (Dumitru Popescu contra României din 26 aprilie 2007, Vermeire contra Belgiei din 29 noiembrie 1991) faptul că prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională. Curtea Europeană a constatat că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture, din oficiu sau la cererea părților, prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale. Pentru aceleași considerente, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a textelor de lege criticate prin raportare la dispozițiile art. 53 din Constituție, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 al cap. I și

art. 18^1 alin. (3) al cap. V^1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Puiu Șerban și Ecaterina-Alexandra Carneanu în Dosarul nr. 24.758/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.