Decizia nr. 794/2010

Augustin Zegrean - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza întâi coroborate cu cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Mărioara Micșunescu în Dosarul nr. 27.836/3/CA/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 27.836/3/CA/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) teza întâi coroborate cu cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mărioara Micșunescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că orice persoană, terță față de un act administrativ unilateral, are posibilitatea ca, exercitându-și în mod abuziv dreptul de acces la justiție, să solicite instanței și să obțină suspendarea executării acestuia, fără să fie început un proces care să vizeze legalitatea însăși a actului administrativ. Date fiind efectele suspendării acestuia și durata mare a procedurilor, titularul dreptului de proprietate este împiedicat să își exercite acest drept în plenitudinea atributelor sale. Se susține că "orice întârziere în exercitarea atributelor dreptului de proprietate constituie în fapt o expropriere, injustă, fără dreaptă și prealabilă despăgubire, chiar dacă exproprierea are numai un caracter temporar". Se mai arată că textele de lege contestate sunt neconstituționale, întrucât ele nu condiționează posibilitatea introducerii unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ de producerea unei pagube, ci doar de iminența unei pagube pentru prevenirea căreia o asemenea cerere ar fi introdusă. Or, "simpla eventualitate sau chiar iminența unei pagube nu se circumscrie în ocrotirea constituțională a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică".

Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal precizează că opinia sa concordă cu cea exprimată de Curtea Constituțională în jurisprudența dezvoltată în analizarea unor excepții având același obiect, în sensul conformității textelor de lege criticate cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) teza întâi coroborate cu cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin

Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (1) teza întâi: "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. (...)";

- Art. 1 alin. (2): "Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 44 alin. (2) și (3) care garantează și ocrotește în mod egal proprietatea privată și care stabilește condițiile în care se poate face exproprierea și la art. 52 alin. (1) privind dreptul pe care îl are persoana vătămată de o autoritate publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției este nemulțumit de faptul că art. 1 alin. (2) coroborat cu

art. 14 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004

oferă și persoanelor care sunt terți față de un act administrativ unilateral posibilitatea de a solicita instanței și de a obține suspendarea executării acestuia, opinând că ar putea să exercite acest drept în mod abuziv. În jurisprudența sa, concretizată în

Decizia nr. 788 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a constatat că

art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care oferă și terților dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative cu caracter individual al căror beneficiar este o altă persoană, în măsura în care acestea le afectează drepturi sau interese legitime, reprezintă expresia principiului constituțional al liberului acces la justiție, lărgind sfera persoanelor care, prin intermediul instanțelor de judecată, pot să conteste legalitatea unui act administrativ vătămător. Curtea a reținut că nu se poate pleca de la premisa că, invariabil, persoanele străine de raportul juridic stabilit între beneficiarul actului administrativ cu caracter individual și autoritatea emitentă își vor exercita cu rea-credință dreptul conferit de art. 1 alin. (2) din lege și a observat că atitudinea subiectivă a reclamantului și maniera de exercitare a acestui drept urmează să fie calificată de instanța de contencios administrativ sesizată, care va face propriile aprecieri, aplicând legea, potrivit competenței sale.

De asemenea, Curtea a reținut în mod constant că suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ unilateral, reglementată prin art. 14 alin. (1), reprezintă o excepție de la regula executării din oficiu a actului administrativ. Pentru ca instanța să poată dispune suspendarea, legea impune întrunirea a trei condiții: existența cazului bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și dovada că persoana vătămată a formulat recursul prealabil la autoritatea emitentă a actului respectiv. Dintre acestea, autorul excepției de față este nemulțumit de modalitatea de reglementare a condiției referitoare la caracterul iminent al pagubei, susținând că o asemenea formulare este de natură să conducă la încălcarea dreptului de proprietate, întrucât condiționează posibilitatea introducerii cererii de suspendare a executării unui act administrativ doar de iminența producerii unei pagube. Curtea observă că

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

definește noțiunea de pagubă iminentă, care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș), semnifică prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Prin urmare, legiuitorul a conferit reglementării un caracter preventiv, în scopul evitării efectelor vătămătoare ale actului a cărui legalitate este pusă în discuție, scop care nu ar fi putut fi atins în ipoteza în care norma s-ar fi referit doar la o pagubă actuală. De altfel, iminența pagubei nu se prezumă, ci trebuie dovedită de către persoana care a solicitat suspendarea executării actului administrativ, instanța de judecată urmând să aprecieze cu privire la aceasta.

Totodată, Curtea reține că suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ unilateral, reglementată prin

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , are caracter provizoriu, măsura fiind dispusă doar până la pronunțarea instanței de fond. În plus, cererea de suspendare are un regim special, caracterizat de celeritate, soluționându-se de urgență și cu precădere. În aceste condiții, Curtea constată că nu se pune problema încălcării dreptului de proprietate și, în special, a prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituție referitoare la interzicerea exproprierii. Aceasta, deoarece suspendarea efectelor actului administrativ individual nu este de natură să conducă la o trecere a bunului vizat de actul administrativ din patrimoniul unei persoane private în proprietatea statului.

Așadar, Curtea reține că posibilitatea suspendării executării actului administrativ se încadrează în sfera limitelor dreptului de proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finală din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza întâi coroborate cu cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Mărioara Micșunescu în Dosarul nr. 27.836/3/CA/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010.