Decizia nr. 947/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 5 din Codul penal, excepție ridicată de Claudiu Drăgoi în Dosarul nr. 4.435/109/2008 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ziua de 29 iunie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.435/109/2008, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor art. 215 alin. 1-5 din Codul penal, excepție ridicată de Claudiu Drăgoi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2), art. 23 alin. (11), art. 45 și art. 124 alin. (3), precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece lipsa din textul referitor la disjungere a unor criterii obiective la care să se raporteze judecătorul cauzei a determinat crearea artificială a unor astfel de criterii de apreciere, fapt ce a permis în practica judiciară soluții diverse. Astfel, există posibilitatea ca, în cazul nesocotirii art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală, să se ajungă la situația condamnării definitive a unui inculpat într-un dosar pentru infracțiunea pentru care este judecat în altă cauză nesoluționată un coinculpat.

În ceea ce privește dispozițiile din Codul penal, autorul susține că alin. 1 al art. 215 contravine liberei inițiative, deoarece creează posibilitatea ca orice neadevăr proferat în cursul unei negocieri contractuale să poată fi incriminat ca infracțiune. De asemenea, texul are un caracter vag și de excesivă generalitate, prin folosirea unor termeni sau expresii cu semnificații și conotații deosebit de cuprinzătoare în ordinea etică și juridică (adevăr, minciună, folos material injust, pagubă, inducere în eroare). Totodată, prin trimiterea la art. 146 din Codul penal se instituie un criteriu fix referitor la cuantum, fapt care nu permite judecătorului ca în activitatea sa de interpretare a legii să realizeze un echilibru între spiritul și litera legii, cu consecința directă a nesocotirii independenței sale în actul de înfăptuire a justiției.

Tribunalul Argeș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 33 lit. a) cu denumirea marginală Cazurile de indivizibilitate și art. 38 cu denumirea marginală Disjungerea din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală: "Este indivizibilitate:

a) când la săvârșirea unei infracțiuni au participat mai multe persoane;";

- Art. 38 din Codul de procedură penală: "În cazul de indivizibilitate prevăzută în art. 33 lit. a), precum și în toate cazurile de conexitate, instanța poate dispune, în interesul unei bune judecăți, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracțiuni să se facă separat."

De asemenea, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curții Constituționale, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5, cu denumirea marginală Înșelăciunea, din Codul penal. Însă, ținând seama de notele autorului excepției, precum și de considerentele încheierii de sesizare, Curtea constată că obiectul excepției îl constituie doar alin. 1 și 5 ale art. 215 din Codul penal, care au următorul conținut:

- Art. 215 alin. 1 și 5 din Codul penal: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. [...]

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile din Codul penal au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.051 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a statuat că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămurește înțelesul expresiei "consecințe deosebit de grave". Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecințele deosebit de grave ca element circumstanțial în conținutul agravant al mai multor infracțiuni. Așa fiind, în ceea ce privește critica referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea normei penale și la încălcarea principiului legalității incriminării, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate nu contravin normelor constituționale și nici celor ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci, dimpotrivă, prin explicarea conținutului noțiunii "consecințe deosebit de grave" în textul art. 146 din Codul penal se asigură caracterul de previzibilitate și accesibilitate al normei juridice penale.

Totodată, Curtea a mai arătat că aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în materia dreptului substanțial.

De asemenea, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat că "înșelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravă infracțiune contra patrimoniului, constând în înșelarea încrederii participanților la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. În toate sistemele de drept înșelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată și sever sancționată. Nu poate fi confundată infracțiunea de înșelăciune cu neexecutarea unei obligații contractuale".

Nu pot fi reținute nici criticile art. 215 alin. 1 și 5 din Codul penal, în raport cu dispozițiile constituționale care consacră egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil. Incriminarea mai severă a infracțiunii de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prin asemenea consecințe înțelegându-se, potrivit art. 146 din Codul penal, "o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice", dă expresie politicii penale a statului și nu aduce atingere sub niciun aspect egalității în drepturi sau dreptului părților la un proces echitabil. Astfel, acest text de lege nu consacră niciun privilegiu sau discriminare și totodată nu cuprinde nicio normă de natură a-l împiedica pe cel în cauză să își angajeze ori să i se desemneze din oficiu un apărător, să administreze orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstanțiere, să exercite căile de atac prevăzute de lege, să formuleze cereri în fața instanțelor judecătorești și, în general, să se prevaleze de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Referitor la critica privind dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepției și-a fundamentat nemulțumirile plecând de la modul de aplicare a textelor în cauza sa. De asemenea, deși nu combate rațiunea reglementării și a conținutului acesteia, consideră că textele sunt neconstituționale prin aceea că nu conțin o serie de criterii obiective care să faciliteze un mod unitar de aplicare a legii. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 1 și 5 din Codul penal, excepție ridicată de Claudiu Drăgoi în Dosarul nr. 4.435/109/2008 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 38 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.