Decizia nr. 907/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 208, art. 211 alin. (1) și (1^1), precum și ale

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Rodica Cioban în Dosarul nr. 3.800/307/2009 al Judecătoriei Sighetu Marmației.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.800/307/2009, Judecătoria Sighetu Marmației a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 208, art. 211 alin. (1) și (1^1), precum și ale

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Rodica Cioban.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 211 alin. (1) și (1^1) și

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

sunt neconstituționale, întrucât, deși persoanele asigurate au dreptul de a beneficia de servicii medicale ca urmare a plății contribuției la fondul de sănătate, acestea trebuie să facă dovada că au plătit contribuția pentru a dobândi calitatea de asigurat.

Judecătoria Sighetu Marmației consideră că excepția este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, arătând că prevederile de lege criticate sunt expresia dispozițiilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși a fost sesizată și cu neconstituționalitatea

art. 208 din Legea nr. 95/2006 , în realitate, așa cum rezultă din notele scrise aflate la dosarul cauzei, criticile autoarei excepției vizează numai prevederile art. 211 alin. (1) și (1^1), precum și ale art. 259 alin. (7) din această lege.

Așadar, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 211 alin. (1) și (1^1) și ale

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 18 și 20 din Legea nr. 264/2007

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 211 alin. (1) și (1^1): "(1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.

(1^1) Asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanțele bugetare.";

- Art. 259 alin. (7): "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat:

a) să achite contribuția legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe țară în vigoare la data plății, calculându-se majorări de întârziere;

b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;

c) să achite atât contribuția legală lunară și obligațiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât și contribuția legală lunară, precum și majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligațiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică situațiilor în care în cadrul termenelor de prescripție fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât și perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuția legală lunară proporțional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere și obligațiile fiscale accesorii, după caz."

Textele constituționale considerate ca fiind încălcat sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 34 alin. (2) potrivit căruia statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice și art. 47 - Nivelul de trai.

Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate vizând art. 211 alin. (1) și (1^1), Curtea reține că obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Aceste dispoziții de lege reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale ce reglementează ocrotirea sănătății și a celor ce consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor. De altfel, în acest sens, s-a pronunțat Curtea prin

Decizia nr. 775 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009.

În ceea ce privește neconstituționalitatea

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 , pentru motive similare cu cele din prezenta cauză, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 1.220 din 29 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 5 noiembrie 2009, și

Decizia nr. 258 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010. Curtea a reținut că principiul așezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuțiilor să se facă în același mod de către toți contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau a oricărei discriminări, astfel ca, la venituri egale, contribuția să fie aceeași. Același principiu presupune însă ca așezarea sarcinilor fiscale să țină cont de capacitatea contributivă a contribuabililor, respectiv în așezarea obligațiilor fiscale să se țină seama de necesitatea de protecție a categoriilor sociale dezavantajate, luându-se în considerare elementele ce caracterizează situația individuală și sarcinile sociale ale acestora.

Toate aceste elemente au fost avute în vedere atunci când, prin

Legea nr. 264/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007, reglementarea anterioară a

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

a fost modificată, instituindu-se un tratament juridic diferit după cum persoanele au realizat sau nu venituri impozabile. Prin această modificare s-a urmărit realizarea unei situații mai favorabile pentru acele persoane care nu au realizat astfel de venituri și a căror situație, obiectiv mai dificilă din punct de vedere financiar, impunea un efort disproporționat pentru a obține calitatea de asigurat în condițiile

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

în raport cu efortul depus de persoanele care realizează venituri impozabile. În plus, s-a avut în vedere și faptul că, în situația acestei din urmă categorii de persoane, neachitarea contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate nu a fost justificată de imposibilitatea obiectivă a acestora de a îndeplini această obligație, ci pe ignorarea ei.

Având în vedere cele reținute de Curte prin deciziile menționate, în lipsa unor elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, aceleași argumente pe care s-au fundamentat soluțiile de respingere a excepției de neconstituționalitate se impun și în acest dosar.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 211 alin. (1) și (1^1) și ale

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Rodica Cioban în Dosarul nr. 3.800/307/2009 al Judecătoriei Sighetu Marmației.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.