Decizia nr. 1220/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 259 pct. 7 lit. b) și c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății", excepție ridicată de Gheorghe Nandor Jîrghiuță în Dosarul nr. 1.399/190/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.049D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Anamaria Jîrghiuță în Dosarul nr. 1.398/190/2008 al aceleiași instanțe de judecată.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul

art. 14

și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.049D/2009 la Dosarul nr. 1.048D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată, în acest sens, că susținerile de neconstituționalitate privind încălcarea principiului neretroactivității prin impunerea obligației de plată a contribuției lunare la fondul de asigurări de sănătate datorate anterior nu pot fi primite, deoarece aceleași termene de prescripție și aceeași obligație de plată exista și în vechea legislație în materie. În plus, doar calitatea de asigurat, dobândită în condițiile legii, generează aceleași drepturi, respectiv aceleași obligații pentru această categorie de persoane, fără a fi astfel nesocotite principiul egalității sau garanțiile constituționale privind interzicerea exproprierii, pretins încălcate.

CURTEA

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 18 februarie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.399/190/2008 și nr. 1.398/190/2008, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 259 pct. 7 lit. b) și c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății".

Excepțiile au fost ridicate de Gheorghe Nandor Jîrghiuță și de Anamaria Jîrghiuță în cauze având ca obiect soluționarea unor acțiuni în recurs formulate împotriva unor sentințe civile privind contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având conținut identic, se susține, mai întâi, că prevederile " art. 259 pct. 7 lit. b) și c) din Legea nr. 95/2006 " contravin principiului neretroactivității legii, deoarece obligă destinatarul acestor norme juridice la plata, retroactiv, pentru o perioadă de 5 ani, a contribuției lunare la fondul de asigurări sociale de sănătate, incluzând și perioada anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 95/2006 . Dispozițiile de lege criticate realizează practic o expropriere, deoarece persoana în cauză este obligată să achite sume de bani fără a beneficia de nimic în schimbul acestora. Autorii excepției menționează situația personală, în sensul că nu au avut calitatea de asigurat, nu au beneficiat de serviciile prestate de asigurător (apelând la servicii medicale private), însă sunt obligați la plata retroactivă pentru servicii medicale de care nu au beneficiat. De asemenea, arată că textele atacate creează o situație defavorabilă destinatarilor acestor norme, care "realizează venituri impozabile", față de cei la care se referă lit. a) din alin. (7) al aceluiași articol de lege, care se referă la persoanele care nu au venituri impozabile și care sunt obligate "să achite contribuția lunară pe ultimele 6 luni... calculată la salariul minim brut", cu toate că ambele categorii de persoane beneficiază de aceeași asigurare de sănătate.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, indicând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de pildă

Deciziile nr. 934/2006 ,

nr. 469/2006 ,

nr. 539/2006

și

nr. 705/2007 .

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 259 alin. (7) lit. b) și c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată, sunt constituționale, deoarece acestea nu conțin norme contrare principiilor fundamentale ale neretroactivității legii civile și egalității în drepturi și nici principiului constituțional care stabilește că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 259 alin. (7) lit. b) și c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 20 din Legea nr. 264/2007

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

"(7) Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat: (...)

b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;

c) să achite atât contribuția legală lunară și obligațiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât și contribuția legală lunară, precum și majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligațiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică situațiilor în care în cadrul termenelor de prescripție fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât și perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuția legală lunară proporțional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere și obligațiile fiscale accesorii, după caz."

Autorii excepției de neconstituționalitate invocă prevederile constituționale ale

art. 15 alin. (2)

privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile,

art. 16 alin. (1)

cu referire la principiul egalității cetățenilor în drepturi și ale

art. 44 alin. (3)

cu privire la expropriere.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile

art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, Curtea a reținut, cu privire la regimul juridic al termenelor de prescripție aplicabile drepturilor de creanță ale instituțiilor publice din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, că "instituțiile publice care asigură colectarea contribuțiilor către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate urmăresc asigurarea unui interes general, respectiv îndeplinirea obligației statului de a ocroti sănătatea publică, ceea ce justifică de asemenea protecția deosebită acordată drepturilor de creanță ale acestor instituții." Cu același prilej, Curtea a mai constatat, față de susținerile referitoare la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, că "dispozițiile de lege criticate prevăd obligația plății contribuției de asigurări de sănătate pentru o perioadă anterioară în sarcina celor care aveau această obligație, dar nu au îndeplinit-o. Astfel, [...] obligarea la plata contribuției prevăzute de lege și anterior nu poate fi privită ca având un caracter retroactiv".

Cât privește susținerile autorilor excepției sub aspectul încălcării principiului egalității în drepturi prin modalitatea diferită de calcul a contribuției lunare la fondul de asigurări de sănătate în funcție de natura impozabilă sau nu a veniturilor asiguraților, Curtea constată că astfel de critici au mai fost analizate în cadrul controlului de constituționalitate. Prin

Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, și

Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, Curtea a statuat că "este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate". De asemenea, Curtea a reținut că "principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferența valorică a contribuției este determinată de nivelul diferit al venitului".

Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor

art. 16 alin. (1) din Constituție

referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

Având în vedere cele reținute de Curte prin deciziile indicate, raportate la criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, se constată că, în lipsa unor elemente noi, de natură să modifice această jurisprudență, aceleași argumente pe care s-a fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate se impune și în acest dosar.

În plus, autorii prezentei excepții de neconstituționalitate invocă prevederile

art. 44 alin. (3) din Constituție , referitoare la garanțiile fundamentale privind interzicerea exproprierii. Curtea constată însă că aceste norme nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 259 alin. (7) lit. b) și c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Nandor Jîrghiuță și de Anamaria Jîrghiuță în dosarele nr. 1.399/190/2008 și nr. 1.398/190/2008 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2009.