Decizia nr. 897/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (2) și art. 29 alin. (4) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 și
art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor în Dosarul nr. 2.361/271/2008 al Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.361/271/2008, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 și
art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor într-o cauză având ca obiect anulare act.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât permit controlul judecătoresc asupra hotărârilor organului de conducere al unei asociații atât sub aspectul încălcării prevederilor legale, cât și sub acela al încălcării dispozițiilor statutare. Prin urmare, se arată că judecătorul realizează atât un control de legalitate, cât și de temeinicie a hotărârii atacate, ceea ce reprezintă o imixtiune a puterii judecătorești dincolo de limitele în care aceasta a fost învestită prin Constituție.
Judecătoria Oradea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 23 și
art. 29 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. În realitate, Curtea observă că obiect al excepției sunt dispozițiile art. 23 alin. (2) și
art. 29 alin. (4) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , care au următorul cuprins:
-
Articolul 23
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 : "(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștință despre hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz.";
-
Articolul 29
alin. (4) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 : "[...]. Deciziile contrare legii, actului constitutiv sau statutului fundației pot fi atacate în justiție, în condițiile prevăzute la art. 23, de fondator sau de oricare dintre membrii consiliului director care a lipsit sau a votat împotrivă și a cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 40 privind dreptul de asociere și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de faptul că instanțele judecătorești au competența de a cenzura hotărârea organului de conducere al unei asociații sub aspectul încălcării dispozițiilor statutare.
Articolul 6
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
prevede că o condiție esențială pentru dobândirea personalității juridice de către o asociație și, implicit, pentru înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor, este existența unui statut. Astfel, activitatea viitoare a asociației se va conduce după reglementările specifice acestui statut, precum și în conformitate cu legea. Existența statutului denotă grija legiuitorului ca asociațiile să se conducă după un set de reguli prestabilite pentru buna funcționare a acestora.
Nerespectarea statutului atrage un climat de instabilitate la nivelul funcționării asociației și, în ultimă instanță, acest lucru echivalează cu modificarea de facto a prevederilor statutului în virtutea căruia a fost acordată personalitatea juridică a asociației. Având în vedere acest aspect, Curtea constată că legiuitorul nu poate lăsa respectarea statutului numai la aprecierea organului de conducere sau a altor organe ale asociației, aflate până la urmă sub influența subiectivă a asociaților, ci, din contră, respectarea statutului poate fi impusă în mod conform numai de către un organ independent de asociație și care beneficiază de garanții de imparțialitate și independență. Faptul că un asemenea organ este unul etatic, respectiv instanța judecătorească, se explică prin aceea că înregistrarea asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor se face prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, se observă că instanțele judecătorești nu judecă oportunitatea măsurilor, ci strict dacă acestea sunt legale sau statutare, după caz.
De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este prevăzută de lege, ceea ce înseamnă că legiuitorul este liber să stabilească modalitățile concrete prin care se manifestă accesul liber la justiție. Or, posibilitatea atacării în fața instanțelor judecătorești a diverselor acte ce emană de la organele asociației nu echivalează decât cu respectarea și garantarea accesului liber la justiție al asociaților.
În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea dreptului constituțional la asociere, întrucât statul nu intervine arbitrar în funcționarea asociației.
În fine, pentru aceleași argumente nu se poate susține că textele legale criticate încalcă art. 124 din Constituție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (2) și
art. 29 alin. (4) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor în Dosarul nr. 2.361/271/2008 al Judecătoriei Oradea.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.