Decizia nr. 960/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de A.F. Cioată Dorin - prin reprezentant Dorin Cioată în Dosarul nr. 3.987/245/2009 al Judecătoriei Iași.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.987/245/2009, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de A.F. Cioată Dorin - prin reprezentant Dorin Cioată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 220 alin. (2) lit. a) din aceeași ordonanță, fiind neclare, contradictorii și cu un pronunțat caracter ambiguu în ceea ce privește persoanele fizice, ceea ce contravine art. 44 alin. (8) din Legea fundamentală. Atât timp cât caracterul licit al dobândirii averii se prezumă, măsura confiscării ar trebui să fie aplicată după ce s-a dovedit temeinic că bunurile achiziționate au un caracter ilicit, iar nu așa cum s-a procedat în cazul său, "fără să se facă vreo dovadă a celor afirmate în procesul-verbal, încălcându-se prezumția de nevinovăție și fără vreo hotărâre a instanței de judecată".

Judecătoria Iași arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Textul criticat a fost modificat prin

art. XI pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) Constituie contravenții următoarele fapte: (...)

c) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la

art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare;".

Având în vedere că autorul se raportează în motivarea excepției de neconstituționalitate și la dispozițiile

art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , apare ca fiind necesară redarea și acestor din urmă dispoziții: "Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu:

a) confiscarea produselor, iar în situația în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) și y);".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (8), potrivit cărora "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea, răspunzând unei critici identice, a statuat prin

Decizia nr. 835 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, următoarele: garantarea dreptului de proprietate, precum și desfășurarea liberă a unei activități comerciale implică respectarea de către toți comercianții a obligațiilor ce le revin în această calitate; textele constituționale ale art. 44 alin. (1) teza finală și ale alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protecția proprietății private și limitele acestui drept, demonstrează că însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte; în concordanță cu dispozițiile din Constituție, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții; potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituție, "Averea dobândită licit nu poate îi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit și deci este posibilă instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care deținerea sau comercializarea unor produse de către operatorii economici contravine legii.

În ceea ce privește stabilirea caracterului licit sau ilicit al faptei, precum și vinovăția persoanei în cauză, Curtea a constatat că acestea reprezintă probleme de aplicare a legii care excedează controlului instanței de contencios constituțional.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența în materie a Curții, soluția pronunțată prin decizia indicată, precum și considerentele ce au stat la baza acesteia își mențin valabilitatea și în această cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de A.F. Cioată Dorin - prin reprezentant Cioată Dorin în Dosarul nr. 3.987/245/2009 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.