Decizia nr. 1072/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 6.335/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, având în vedere că încheierea de sesizare a Curții Constituționale datează din 15 decembrie 2009.

Curtea respinge cererea autorului excepției, apreciind că, în termenul scurs de la data sesizării sale, acesta avea suficient timp să își angajeze un apărător. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.335/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nica Leon într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru este neconstituțională datorită impunerii obligației timbrării acțiunii în funcție de valoarea cererii, taxă fără de care este refuzat accesul la instanță, pe criterii discriminatorii, de avere. Menționează, în acest context, faptul că acces "liber" nu poate avea decât semnificația de acces "fără îngrădiri, opreliști, fără bani", și nici cea oferită în interpretarea legiuitorului, a instanțelor judecătorești și a celei de contencios constituțional, potrivit căreia acces liber la justiție nu înseamnă și acces gratuit la acest serviciu public. De altfel,

Legea nr. 146/1997

este contrară și prevederilor din

Legea nr. 303/2004

și

Legea nr. 304/2004 , prin care, de asemenea, este garantat accesul liber la justiție.

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare.

Autorul excepției consideră că actul normativ criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4) referitoare la valorile supreme ale statului român, art. 4 alin. (2) prin care este interzisă discriminarea cetățenilor pe criterii de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 54 privind fidelitatea față de țară, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului și art. 154 privind conflictul temporal de legi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv, art. 1 paragraful 1 din Protocolul adițional la Convenție privind protecția proprietății, Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere, prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii, precum și prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru a mai fost supusă controlului de constituționalitate în raport cu critici similare, formulate chiar de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate.

Astfel, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 494 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau

Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea, soluționând excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor ca și în cauza de față, a constatat, în esență, că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului.

Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

De asemenea, Curtea reține că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, justițiabilii pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 6.335/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2010.