Decizia nr. 1503/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 și art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Șerban Ștefan în Dosarul nr. 1.241/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.241/231/2008, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 și art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Șerban Ștefan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece reglementează în competența procurorului aprecierea și administrarea probelor, atribuindu-i astfel acestuia, deopotrivă, funcțiile de urmărire penală și instrumentare, conferindu-i atât calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cât și pe cea de judecător de instrucție. Or, procurorul nu are calitatea de "magistrat" în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Ca urmare, probele administrate de procuror sunt nelegale și nu pot fi folosite în procesul penal.

Tribunalul Vrancea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 63 alin. 2 și art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 63 alin. 2: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.";

- Art. 65 alin. 1: "Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și celor ale art. 131 alin. (1) și (3) privind rolul Ministerului Public.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:

Prerogativele încredințate procurorului de către legiuitor privind administrarea și aprecierea probelor în cursul urmăririi penale, reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constituție, republicată, iar nu o încălcare a acestor dispoziții constituționale, așa cum neîntemeiat susține autorul excepției de neconstituționalitate. Potrivit Constituției, Ministerul Public este o parte componentă a autorității judecătorești, și nu a puterii executive sau a administrației publice. În calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept, al drepturilor și libertăților cetățenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penală să caute, să administreze și să aprecieze probele care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea tuturor împrejurărilor pentru justa soluționare a cauzei. Câtă vreme instanța de judecată, iar nu procurorul, este cea care urmează să pronunțe o hotărâre în cauza dedusă judecății, atât cu prilejul soluționării fondului litigiului, cât și în cadrul recursului, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia textele de lege criticate încalcă principiul separației puterilor în stat.

Tot astfel, nu se poate reține nici critica dispozițiilor art. 63 alin. 2 și art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile constituționale care consacră dreptul părții la un proces echitabil, întrucât dreptul învinuitului sau al inculpatului de a propune probe și de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății, când acesta poate să solicite respingerea probelor cerute de procuror și de părți, ca o consecință a dreptului său de a-și susține nevinovăția. Mai mult, în faza de judecată probele sunt percepute nemijlocit cu participarea activă a părților și a procurorului, sunt completate și discutate în contradictoriu. Cu ocazia deliberării, instanța judecătorească este cea care face aprecierea definitivă a probelor, care, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au valoare mai dinainte stabilită.

Aceste considerente au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, pronunțată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004, fiind valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 2 și art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Șerban Ștefan în Dosarul nr. 1.241/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2010.